Coordonate: duminica, 27 aprilie 2007, prima zi de Paste, acasa.
Sunt oficial in vacanta+concediu. De fapt, sunt teoretic in pauza inca de vineri, dar abia de vreo 9 ore am incheiat oficial munca in folosul comunitatii familiale, munca cauzata de venirea Pastelui. Astazi culeg roadele, ca sa spun asa 🙂 Cunoscatorii stiu despre ce vorbesc.
Se zice ca asa cum a fost duminica Floriilor asa o sa fie si de Paste. So far so good. Pentru mine a fost multa bucurie in duminica Floriilor. Asta astept si astazi si asta doresc (cam) tuturor.
Slujba de Inviere a fost ciudata. Mai lipsita de fast, mai plictisitoare si, pentru prima data, oficiata de doi popi.
Tot pentru prima data in ultimii trei ani, nu a sunat nici un mobil in timpul slujbei. De apreciat! Ba chiar, lumea care a venit la slujba mi s-a parut putin ciudata. Mai linistita si impacata cu ceilalti decat de obicei. Chiar mi s-a parut ca au venit sa asculte slujba si sa ia lumina de data asta, nu doar sa-si afiseze “their better half(s)” (cum zice Roxana cuplurilor) sau ultimele achizitii in “bunuri materiale” (de data asta, cum le zice popa hainelor).
De cand cu venirea unui alt popa la mica noastra biserica, altarul a devenit un motiv de pariuri si ghiceli: care din cei doi popi vor slujbi, care vor veni cu posturile etc. Ma rog, se pare ca s-a gasit un rol si pentru noul parinte: el este cel ce tine microfonul parintelui de drept. Mai zice cate ceva din cand in cand si mai inchide microfonul “din greseala”, dar, macar are un rol.
However, slujba a fost partial plictisitoare din alte motive. Nu stiu daca stiti (dar banui ca sunteti in tema) ca Biserica Ortodoxa Romana are de anul trecut un alt Patriarh. Este vorba de Prea Fericitul Patriarh Daniel, care l-a inlocuit pe Teoctist Arapasu (decedat pe 30 iulie 2007). Aseara am realizat ce-mi placea la ultiml patriarh si nu-mi place la actualul: faptul ca scrisorile de binecuvantare ale ultimului teoctist aveau “substanta“. Spre deosebire de scrisoarea lui Daniel “catre prea-credinciosi” de anul acesta care nu a fost altceva decat o interpretare filosofica a fragmentelor dedicate Invierii din Biblie. Destul de plictistor, credeti-ma!
Slujba a devenit interesanta abia cand popa a terminat de citit scrisoarea oficiala (de apreciat, totusi, faptul ca nu a fost prea lunga) si a inceput sa spuna cu propriile lui cuvinte despre:
– crucile pe care scrie pe spate “made in China”;
– despre faptul ca iepurasii nu stau pe oua ca in reclame;
– despre cum un parinte mai in varsta a spus “Mai baieti, pasteti voi, ca la noi se spune “Hristos a inviat!” nu “Happy Easter!”
– plus minus niste apropo-uri legate de constructia bisericii care trebuie sa se materializeze si in suflet si in realitate (cu alte cuvinte, donati si voi un ban ca sa terminam odata biserica asta!).
Toata lumea a stat cuminte si au avut grija de lumanarile lor pana cand au inceput sa inconjoare biserica. Prilej cu care la majoritatea li s-a facut foame si s-au indreptat spre sarmalele si cozonacii care ii asteptau (probabil) pe masa. Cam in acel moment e placut sa vezi de la departare cum tabere de luminite se misca in toiul noptii spre blocuri, spre case sau spre cimitir.
Si cam atat. Stiu ca e putin, dar si pe mine m-a surprins cat de light a fost slujba de aseara.
Paranteza: In timp ce cautam date despre patriarhi si alte chestii bisericesti, am gasit Wikipedia credinciosului ortodox: Orthodox Wiki– enciclopedia colaborativa ortodoxa.
Redescoperirea apei calde 