Baschet live la Sala Sporturilor

Primul meu meci de baschet live: Asesoft cu Poli Iasi in Sala Polivalenta. 😀

Well, a fost intens si cu faze faine “gen” Le Bron James did it again! postate de yahoo mess dimineata. Individualiste sau de echipa. Ok, individualiste la Poli, de echipa la Asesoft, sa fim sinceri. 🙂

Pentru cine n-a mai fost si nu descopera apa calda la mine, meciul de baschet e mai intim decat un meci de fotbal. Poate din cauza ca joaca 5 la 5. Mie-mi pareau mult mai multi pe teren totusi, dar e strict din cauza ca vedeam ca blurry si se miscau atat de repede incat aveam senzatia ca sunt in ambele terenuri in acelasi timp.

Ah, si e cu mai putine injuraturi. Poti sa iei pauza practic oricand vrei. De fapt, cand vrea antrenorul sa ceara un time out.

Si dureaza mai putin. 😀 De fapt, stresul e ca baietii (in cazul meciului vazut de mine) nu pot sta in atac decat 24 sec. Cool! No more Inzaghi style, stam in atac si bem si-un suc, in asteptam si pe Mutu. No way! Am venit- am incercat- veniti voi la noi! Dinamica nu gluma!

Si era un nr. 5 la noi (Poli) care facea ce facea si iar se spanzura de cosul lui Asesoft. :)) Ziceai ca e teleghidat!

La fete trebuie sa fie si mai fain!

Da, Asesoft a castigat. Inteleg ca oricum Poli Iasi era underdog. (Va rog admirati limbajul de specialitate dobandit!)

Am inteles ca un alt domeniu in care echipa de baschet a Iasului e underdog (antonimul “preferatilor”) e finantarile primite de la Primarie. Din pacate. Erau acolo si unii copii care chiar vroiau sa joace, din cate am observat. Si sala era aproape plina. Qed.

 

Fara centrala. Ghid de supravietuire.

Aseara ne-a lasat centrala termica. Thank God for unconsciousness! 🙂  Adica multumesc ca eram inconstienta si n-am simtit nimic. Dimineata a fost mai dificila. Dupa cum urmeaza, pe puncte:

• Nu are cum sa fie stricata centrala. Probabil ca i s-a parut mamei mele. Acum ca geniul in centrale termice (eu) e treaz o sa repare totul.
• Umplem cu apa, resetam, verificam gazul. Nimic.
• E frig. In casa! Constientizare fortata: centrala e stricata!
• Ma culc la loc.
• Telefoane. Cateva doar ca sa ne plangem, altele ca sa gasim pe cineva sa repare centrala duminica. Dupa compatimiri, domnul care stie sa repare centrala ne promite ca vine maine. Ne zice si ce anume pare sa fie stricat (dupa simptomele descrise), dar nu ne ajuta. Nu astazi!
• Ma trezesc (nu am luat parte la procesiunile antecedente). Aflu deznodamantul. Acceptance!
• Gandesc: crema de zahar ars. My mother obeys.
• Un singur gand care sa ma faca de 2 ori fericita: crema de zahar ars si cuptor deschis. Heaven! (under the given circumstances)
• Se face cald in bucatarie. Schimb domiciliul spre singura camera incalzita din casa. In plus, miroase a vanilie. Yummy!
• Aduc calorifer electric. Profit de plecare ca sa beau o cafea calda prin alte locatii.
• Din pacate caloriferul incalzeste numai o camera. Intre timp constat ca s-au aburit geamurile. Oare de la ce?
• Imbracata mai gros si stand sub plapuma incerc sa invat. De fapt, scriu si eu al doilea sau al treilea post pe Twitter. Ii promit Oanei crema de zahar ars. Dar nu ii spun cand! 😉 (muhaha)
• Ceai! De ce nu m-am gandit la ceai pana acum?! 🙂

Atat pana acum. Sper sa nu auziti restul la stirile de la ora 5. Pentru sugestii si incurajari va rugam folositi rubrica de comentarii. Over and out!

 

Cand a inceput Craciunul meu pentru 2009…

Acum 2 saptamani (more or less) la Vatra Dornei. A fost un weekend liber primit chiar la timp si in care am mers mult cu masina, dar care m-a scos din Iasi. Ceea ce va doresc si voua! 🙂

Chestiunea e de ce a inceput Craciunul pentru mine chiar acum 2 saptamani la Vatra Dornei. Mai ales ca am calatorit cam pe caldut (desi la Brosteni am gasit foc facut in soba si la Vatra veveritele cam dardaiau incercand sa ingroape nuci). Nu prea aveam motive sa inteleg ca e deja Craciun.

Pentru ca dupa ce am mers prin parcul infrigurat, am cautat un magazin de articole sportive (pentru sporturi de iarna, in special), ne-au cam inghetat mainile si am nimerit intr-o cofetarie. E de fapt primul loc in care am nimerit si cand am mers prima data la Vatra Dornei doar ca atunci se numea “La Bristena” si era mai mult o patiserie. Cu produse obisnuite doar ca delicioase si cu un look average.

Acum, Bristena s-a mutat cateva magazine mai incolo pe aceeasi strada. Senzatia mea e ca a impins-o un vant neo-modernist, putin inspirat din cafenelele Austriei si (poate) si cele nemtesti. Arata mai frumos, mai vioi si are doua fete gemene care vand zambitoare tot felul de bunatati. Si mai si spun ca, dragutele de ele, ca toate bunatatile lor sunt “dietetice” ca sunt facute cu produse naturale. Well this is branding!

La Bristena am mancat o felie de prajitura Krantz, florentine (un fel de bombonele din migdale si alune cu baza de ciocolata) si respectiv un sandwich. Si pentru ca nu puteam rata ocazia am mai baut un cappuccino in cana mare si pus pe tava, cum imi place mie. De altfel, tot pentru ca nu puteam rata ocazia, am mai luat pentru “pe drum” vreo 2 placinte cu urda si marar (goodies care la prima vedere trebuiau sa fie sarate, dar erau dulci… le-am mancat pe stancile de la Secu ulterior) si urechi de elefant (foietaj rotund si subtire, ca o ureche de elefant, crocant si plin cu scortisoara).

Pe drum mi-am dat seama ca trebuie sa popularizez locul. Cine vrea sa stie de el sa mearga cu noi in urmatorul drum la Brosteni (sigur ajungem iarasi la Vatra Dornei) sau sa ma contacteze pentru detalii. 😛

 

Excursia la Meteora

Cu riscul de a parea ca incurajez turismul religios, nu merita sa pierzi “Meteorele” cand mergi in Grecia (in Paralia Katerini, mai exact)! Excursia nu e obositoare si cu siguranta o sa-ti ramana impregnata in amintiri.

Meteora este locul unde manastirile sunt cocotate pe varfuri de stanci. Stancile sau formatiunile stancoase, mai bine spus, apar de nicaieri intr-o zona doar deluroasa, iar unele dintre ele sunt “temelia” unor manastiri cladite de calugari. Din cate ni s-a spus, calugarii Greciei, in trecut, aveau inclinatii spre sporturi extreme. Cei care alegeau catararea mergeau la “Meteore” si se catarau pana in varf ajutandu-se de crapaturile din stanci. Apoi repetau traseul carand diverse materiale de constructii ca, in final, sa apara ce vedeti mai jos. Exista si manastiri de maici si de calugari la Meteora, ambele tipuri de manastiri fiind foarte ingrijite.

Pana la Meteora ai insa de trecut prin defileul Tembi. Defileul e foarte frumos si are tot felul de locuri ascunse cum ar fi biserica Sfintei Parascheva care se afla “sculptata” la baza unei stanci sau izvorul lui Dafne. Imi amintea de legendele Olimpului si locurile preferate ale nimfelor.

Peste tot am vazut biserici de dimensiuni foarte mari. Curios mi s-a parut faptul ca ceea ce la noi se numesc “troite” (icoane plasate pe marginea frumurilor, un fel de mici mausolee) la ei arata ca niste biserici in miniatura plasate pe un bat de aproape un metru. Nu am reusit sa le pozez, dar imaginati-va niste biserici mici puse pe bat. 🙂

Pentru incheiere, un zoom pe un smochin simpatic din curtea unei manastiri.

 

Paralia Katerini

Paralia in greaca inseamna “plaja” si Katerini este orasul aflat in apropierea malului marii Egee. Prin urmare, plaja orasului Katerini undeva “in centrul statiunii” oscileaza de la 2 m la 5 m maximum. Problema e ca pe marginea plajei sunt cladiri care tin umbra inclusiv apei incepand cu ora 15. Si cum plaja la umbra nu e tot plaja trebuie sa gasesti un “spot” pentru sesiunea de bronzat de dupa-amiaza. Well, se pare ca “spotul” preferat era cel de langa biserica. Pentru ca, da, in Paralia Katerini se poate sa faci plaja langa biserica de pe malul apei. Oricum, un pont ar fi sa alegi un loc pe plaja mult mai intinsa de la marginile statiunii decat in centru.

Apa e calda, prietenoasa, curata, fara valuri. Singurele probleme ar fi meduzele care pisca rau. Nu va lasati pacaliti de poza de mai jos insa. Meduzele in mod obisnuit sunt cel mult cat o palma de mari. Sunt insa destul de multe sa ii alunge din apa pe speriosi. Si, desi eu nu am reusit sa le fac poza (dar ii vedeti in postarea despre Salonic), in Paralia Katerini inoti pe langa pestisori iar pe pietrele din apa gasesti in mod obisnuit raci simpatici care fac plaja cu clestisorii spre soare.

 

Salonic, orasul care intra in topul preferintelor mele

Salonic este unul dintre orasele pe gustul meu pentru ca:

• are strazi care se termina in mare;
• are alei pietonale (fara masini);
• are Biserica Sf. Dumitru;
• are statui/ monumente/ cladiri vechi;
• are magazine mici si cochete;
• are parcuri in care te poti odihni dupa shopping (probabil ca te poti odihni si direct pe iarba, nu doar pe banci).

– din seria “Grecia, vacanta iulie 2009”

 

Criza cu public

In relatii publice termenul de criza semnifica o situatie in urma careia imaginea unui om/ institutii/ organizatii poate fi/ este afectata (la modul negativ). O criza poate avea loc fara voia nimanui sau fara ca persoana/ persoanele in cauza sa fie prezenta/e.

Exista si cazuri in care o criza se intampla in prezenta celor ce urmeaza a fi afectati, de obicei la intalniri cu public. Am identificat, prin urmare, un pattern al situatiilor de criza. Minore, e adevarat, deci fara urmari drastice in cazul unei companii.

Sa luam de exemplu situatia in care, la o firma de programatori (si nu numai), se intampla sa nu mearga filmuletul care trebuia proiectat pe retroproiector.
1. Se fac glume subtile pe seama retroproiectorului. Publicul ramane usor amuzat in asteptarea “surprizei”, neaparat cu ochii in ecranul de difuzare.
2. Se continua cu glumele, deja ceva mai grave, publicul nu mai este chiar amuzat. Pe fetele celor implicati apare ingrijorarea.
3. Am trecut de primele 3 minute, deci criza s-a instalat in totalitate. Se cere o pauza; publicul este ingaduitor si o acorda.
4. Toti cei care cred ca se pricep si pentru care conteaza imaginea se aduna in jurul problemei. Se incrunta. Se incearca mai multe solutii, dintre care cel putin doua concomitent. (Mentionam ca, in aceasta etapa, nimeni nu cauta exact cauza problemei. Toata lumea e prea ocupata sa gaseasca direct rezolvarea.)
5. Cativa dintre “salvatori”, deznadajuiti, se indeparteaza de “problema”.
6. Restul de 5 pana la 8 persoane raman implicate. Cu ochii atintiti asupra “problemei”, (tot) incruntati, incep sa scoata telefoanele mobile din buzunare. Cauta febril in agenda un numar care sa se potriveasca situatiei. (In exemplul mentionat, singura problema este faptul ca n-au pe cine sa sune… They should fix programmes shouldn’t they?!)
7. “Implicatii” fac o pauza in care aprind tigari si intra totalmente in panica.
8. Dupa pauza, ca prin minune, si laptopul si retroproiectorul si programul folosit functioneaza.
Toata lumea respira apasat si considera ca datorita lor s-a rezolvat problema.
9. Zambete, glume si inapoi cu ochii in ecran. Vizionare placuta!

Blame it on Santa! 🙂

 

Recomandari din Iasi

S-au mai deschis si re-deschis cateva locuri dragute de baut cafea sau ceai prin Iasi. Tot ce pot sa zic e ca se simtea nevoia. Terasele s-au inchis, iar spatiile interioare sunt… pai, limitate (de pereti).

Am incercat saptamana asta Tasha Cafe (mai sus de Bolta Rece). De doua ori, semn ca mi-a placut. Chiar destul de mult prima oara, cand am fost dimineata si am baut un cappuccino just right. Am fost impresionata de “decor”: amestecuri dulci de nuante de mov cu gri. Plus canapele si scaune plusate, cu imprimeuri florale in culori relaxante. Numai bun pentru o dimineata tarzie cand incerci sa-ti reiei ritmul de treaba. Oameni cu treaba care vin, beau ceva si pleaca. Business to very trendy, I would say.

Am mers si cu Iulia in seara asta si era cam frig. Plus ca n-am prins locul ala bun din zilele trecute, cu canapea. Dar a fost tot fain si machiatto cald tot bun. Oameni cumva prea trendy pentru gusturile noastre, dar macar n-am vazut urma de discriminare la chelnerita.

O singura observatie: de ce sa ai niste usi superbe cu boabe de cafea intre geamuri chiar la baie?! Meritau plasate la intrare, ca sa atraga atentia. Ca sa nu mai spun ca “pozitionarea” cafenelei nu e chiar evidenta.

Nu stiu de unde vine numele cafenelei Tasha din Iasi, dar am aflat ca exista si cateva restaurante in Anglia numite “restaurantele Tasha’s”. Doar ca acolo se da mancare. I see no resemblance.

Tot a doua oara am fost la Avant-Garde, libraria-cafenea a Iasului (avand in vedere ca mall-ul e in constructie si Carturestiul e inchis). Deja pot sa generalizez ca acolo e intotdeauna frig. Fapt pe care-l observi si dupa cat de zgribuliti sunt vanzatorii de acolo, nu doar vizitand libraria. Nu inteleg de ce se incapataneaza sa tina usa deschisa. However, aici vroiam sa va recomand un ceai Mela-Limone extrem de bun. E rosu, fierbinte si dulce-acrisor. Amelioreaza putin raceala care-ti intra in oase stand la una din mesele-masina-de-cusut. Personal nu recomand marcile de cafea de pe meniu :)… doar ceaiurile.

Speram ca in seara asta sa pot recomanda si eu Acaju. Pentru a doua oara, am ghinion: era inchis. Next time.

 

Regulamentaritate

In Dancu exista o singura trecere de pietoni si aia semnalizata doar printr-un panou pe un singur sens de mers. Aceasta se afla in statia din tramvai. Astazi dimineata o fetita statea pe marginea trotuarului din fata scolii, plangea si striga (toate trei in acelasi timp):

“- Maaaamaaaa, hai pe trecere, ca asa a zis domnul politist!”

🙂 Education can ruin lifes lives.

 

Timpul trece, copiii cresc

Prejudecata generala: pe 15 septembrie incepe scoala. Nu doar scoala, ci si gradinita. Si, in frumosul “oras” din zona metropolitana a Iasului in care traiesc, s-au deschis anul acesta aproximativ 3 noi gradinite. (Despre cea cu un tarif de 750 lei/ luna nu am de gand sa comentez. Zic doar ca bine ca n-am copii de dat la gradinita.)

Una dintre cele trei centre de amplasament al minorilor sub stadiul de vorbire coerenta este in drumul meu spre tramvai. Motiv pentru care, de doua saptamani I get a little drama or comedy every morning. 🙂 Am vazut:

• copiii plangand de le sareau sepcile cu batman ca “Nu vreau, mama, nu vreaaaauuuu!”;

• copiii care se auto-motivau ca le place invatatoarea, ca e tanara;

• tati care isi motivau copiii spunand ca invatatoarea e tanara

• mame ascunse dupa colt in timp ce o alta mama le ducea plodul la gradinita si care intrebau speriate la iesirea mamei-surogat: “Inca mai plange?!”.
• s.a.

Concluzia mea pana acum e ca m-am convins ca vreau o fata. Sunt singurele relaxate si care vorbeau in drum spre gradinita despre faptul ca “mami, stii ca ne invata sa dansam si ne lasa sa ne jucam cu orice jucarii vrem?” 🙂