Ministerul Educatiei cheltuie bani din alocatia elevilor

Dupa intreaga pacaleala de la inceput de ani cu “nu e alocatia, uite alocatia, dar mai faceti niste acte”, elevii de clasa a XIIa au mai primit vineri o “bucurie” din partea Ministerului Educatiei si Cercetarii.

Faimosul minister a lansat (in sfarsit!) site-ul dedicat variantelor pentru testele nationale si bacalaureat din 2008. Hip-hip-hurray! Singura problema e ca vineri site-ul nu mergea. Acum merge! De fapt, merge de sambata, dar cu emotii.

Socul a fost crunt (God, I love that word! :)! Adica au modificat toate subiectele la limba romana, iar la geografie au pus 3 subiecte: Europa, Romania si UE. Nu stiu daca asa a fost si anul trecut, dar “pe vremea mea” era doar Romania, ca nu eram inca membri UE. Da… si pana acum am reusit sa “verific” doar variantele la romana si geografie, atat sunt de multe!

However, de ce vroiam sa ma plang eu, ca sora de viitoare absolventa de clasa a XIIa obligata sa scoata la imprimanta subiectele la fiecare materie, este modul de dispunere al subiectelor in pagina. Fiecare subiect (si, limba romana, de exemplu, are 3 subiecte) pe o pagina separata! Asta inseamna in limbaj de centru de copiere-listare “300 de pagini- o singura fata“. Daaa… adica, 18 lei (cea mai buna oferta din oras) doar la romana. Azi le scot pe cele geografie si am calculat ca ajung la 26 de lei (ca primele doua subiecte au 2 pagini fiecare).

Un calcul rapid, pentru un copil de clasa a XIIa care are 6 materii la bac inseamna aproximativ 124 lei pentru toate variantele. Da, dar partea buna e ca Ministerul s-a indurat si le-a mai dat vreo 2 bucati de alocatie, nu?!

Ce nu inteleg e de ce pe o singura fata? De ce Ministerul s-a obosit atat sa faca fiecare subiect de pe fiecare varianta intr-un pdf separat? Asta nu inseamna mai multa munca, deci mai mult timp pana sa le faca publice? Si de ce, Doamne iarta-ma!, sa le protejezi (“code secured” pentru cunoscatori)? Nu sunt PUBLICE? Nu asta era ideea, sa fie”gratuite si nelimitate” ca la super-oferta? Sa le poata scoate omul cum vrea el: fata-verso, o singura fata, color… in orice caz, sa iasa mai ieftin! Stiu ca nu e frumos sa banui, dar am senzatia ca cineva de pe la Minister are vreo legatura cu o retea de centre de multiplicari-copiere, ca altfel nu se explica. Sper sa fie doar o banuiala.

 

Jurnalist pe jurnalist se scoate

Ziarul de Iasi povesteste despre cum o ancheta jurnalistica publicata in Marea Britanie a mobilizat politistii ieseni. Investigatia fusese realizata de jurnalistul Chris Rogers si ilustra modul in care se vand si se cumpara prostituate minore in Iasi. Mai pe larg, in Romania.

Prima problema cu articolul e ca nici unul din linkurile spre reportajul-ancheta initial (prezentat de CNN si Daily Mail) nu merg. Acum, nu ca asta ar fi o problema reala (desi ma intreb care e subiectul stirii, daca nu reportajul respectiv) dar reportajul s-a dovedit a fi de fapt fals!

Nu stiu daca se observa, dar titlul stirii de pe Ziarul de Iasi e ‘Cum a ajuns la CNN o prostituata de la Iasi” (hai sa nu vorbim despre topica acum!). Prima data ma gandeam ca e vreun fel de reportaj despre cum o fosta-prostituata din Iasi a ajuns jurnalista la CNN sau macar in vreun post de PR. Nu… articolul mentioneaza pasaje din reportajul lui Chris Rogers si “pasaje” din declaratiile politistilor ieseni din a caror investigatie au reiesit urmatoarele:

1. prostituata nu era minora, ci doar “s-a dat” minora (avea 25 de ani, dar era mignona).

2. ca jurnalistii britanici au sechestrat-o pe asa-zisa “minora” pana au internat-o intr-un centru pentru minori din Pitesti. (N-ar fi paradoxal sa fie chiar acuzati de “sechestrare” de minori?)

Ce m-a enervat teribil este modul in care Ziarul de Iasi incheie un articol care si-asa nu avea nici un sens: “Demersul jurnalistului Chris Rogers pare sa nu fi reusit de aceasta data. Totusi, realitatea din Romania nu este departe de felul in care a fost prezentata in articolul publicat in „Daily Mail”. „Ziarul de Iasi” a relatat, in mai multe rinduri, despre prostituate minore prinse in timp ce isi satisfaceau clientii. In unele cazuri, anchetatorii au descoperit retele de traficanti de persoane, printre victime aflindu-se si adolescente de 16-17 ani.”

Okei, dar nu ar trebui sa fim suparati ca intr-un tabloid (sau un ziar de scandal, dupa titlurile pe care le vad eu acum pe prima pagina) a scris urat despre noi? Nu ar trebui sa scoatem in evidenta faptul ca au publicat o ancheta jurnalistica falsa, infirmata de politistii ieseni? Nu, noi ne bucuram ca vin jurnalisti britanici care ne sustin eforturile de a demasca problemele noastre in materie de prostitutie de minori si ne fac “varza” la capitolul imagine. Yupiiii.

 

Se cauta profesionisti/ profesioniste pe online

Daily Business a realizat un interviu cu Dragos Dehelean in care managerul companiei de consultanta online Selenis se plange de lipsa oamenilor pregatiti in domeniul comunicarii online. Nu am reusit sa duc inca interviul pana la sfarsit, dar redau cateva dintre fragmentele care mi-au placut pana acum. Poate, cu putin noroc, interviul va ajunge si pe la unele cadre didactice de la DJSC Iasi care vor intelege ca cererea de jurnalisti e mai slaba nowadays decat cererea de profesionisti in noile medii de comunicare.

Invatamantul superior reactioneaza slab la tendintele pietei

DailyBusiness: Majoritatea pietelor din Romania se confrunta, in prezent, cu probleme in privinta recrutarii, angajarii si retinerii angajatilor in cadrul companiilor. Exista aceasta problema si la nivelul mediului online?
Dragos Dehelean: In piata de online, lucrurile sunt cu atat mai complicate. Asta desi exista o explozie a pietei, in privinta clientilor si a bugetelor investite. Unul din motivele principale este acela ca nu exista in spatiul universitar locuri unde sa fie pregatite resurse umane in vederea unei cariere in marketing/comunicare online, iar un altul ar fi perceptia absolventilor despre o cariera in online. Aici e in principal datoria pietei si a principalilor jucatori sa creasca “dezirabilitatea” acestui drum de cariera.

DB: Nu exista in Romania nici o institutie de invatamant superior care sa ofere pregatire in comunicarea pe mediul online?
DD: Din cunostintele mele, nu exista nicio astfel de specializare in vreo facultate romaneasca sau la nivel post-universitar/master. Tot din cunostiintele mele, facultatile de comunicare sunt cele mai avansate in privinta unor cursuri de specialitate. Insa faptul ca sunt “cele mai avansate” nu spune nimic despre calitatea acestor cursuri, la modul absolut.
DB: Ce credeti ca ar trebui sa faca facultatile de profil pentru a remedia aceste lacune?
DD:Facultatile ar trebui sa aduca practicieni din piata care sa predea astfel de cursuri, in asa fel incat sa le dea o orientare practica. Din pacate, facultatile de comunicare nu reusesc sa aduca specialisti care sa-i invete pe studenti abilitati elementare de scriere (esentiale in activitatea oricarui comunicator, in orice piata ar activa).

DB: Credeti ca invatamantul superior este constient de nevoia unei pregatiri practice a viitorilor comunicatori in mediul online?
DD: Sa ne asteptam acum ca facultatile romanesti sa pregateasca resurse umane calificate pentru online – pare de domeniul SF-ului. Complica si mai mult lucrurile caracterul etatist al sistemului de invatamant. Asta inseamna capacitate mica de reactie la o tendinta a pietei cum este explozia din ultimii ani a online-ului.

 

Bat obrazul Yahoo-ului din cauza mess-ului creat prin globalizare

Mare descoperire mare, pentru care astora de la Yahoo ar trebui sa le fie rusine. Eu inteleg ca e globalizare, dar chiar sa nu mai tii cont de traditia unei tari, de gesturile impamantenite in anumite zone?

Si nu zic ca as fi mare experta in emoticonuri, motiv pentru care am intrebat-o pe Roxana: care e combinatia de semne pentru un emoticon care “bate obrazul”? Cum zici (in semne) pe Mess ca “ai obrazul gros” sau ca “esti fara de obraz”?

Roxana zice ca nu exista astfel de semn. Mie mi-e lene sa caut, asa ca prefer concluzia mea: astia de la Yahoo nu tin cont de regionalism. 🙂

 

Eu ma focusez/ tu te focusezi

“Nu intra in sala aranjandu-ti fusta sau gulerul de la camasa- acum e momentul sa-ti focusezi atentia pe viitorii tai interlocutori.” (Cosmopolitan)

Ce s-a intamplat cu echivalentele romanesti ale cuvintelor straine? Au disparut dintr-o data toate dictionarele englez- romane si nu mai stie nimeni ca to focus= a te concentra?

 

Hey, Jenny don’t be hasty… don’t treat me like a baby…

Oamenii fredoneaza cand “se simt”: fericiti sau tristi, nu conteaza. (Adica, chiar daca te simti mizerabil, parasit, melancolic, tot fredonezi ceva. Ceva depresiv, dar care iti face insa bine… un bine de tipul “bine ca cineva s-a simtit la un moment dat la fel ca mine, poate chiar putin mai rau, ca lui/ei i-a venit si sa scrie”.)

Deci oamenii normali fredoneaza, dar normalitatea nu e un punct de reper.

Nu stiu ce fredoneaza altii, dar eu cand fredonez, fredonez de obicei ultima melodie auzita. Asta desi (tot de obicei) ultima melodie nu e neaparat o alegere inspirata: poate fi un cantec cretin auzit in magazin sau, mai rau, un jingle.

Dar nu la asta ma refer aici. Eu vreau sa zic de “fredonarile de suflet”, alea de se pot imparti ca poeziile lui Alecsandri in “vesele” si “triste”. Exemple: “Everybody Hurts”, “Wild World”, “I’m in Love with an Alien” etc.

E greu cand nu-ti dai seama ce fredoneaza cineva. Cred ca e deosebit de important sa afli ce versuri ii trec prin cap interlocutorului, in special la o prima intalnire/ conversatie. E important pentru a putea stabili parametri discutiei, subiectele care pot fi abordate, durata discutiei. (De exemplu, un om care fredoneaza “Love on the Run” nu cred ca e prea dispus sa stea la taclale.)

Oricum, cred ca cea mai usoara metoda de a afla ce e in mintea cuiva e sa-l/o intrebi ce cantec ii trece prin minte la un moment dat. Imi imaginez o situatie asemanatoare cu cea a lui Mel Gibson din “What Women Want” in care un individ merge pe strada si aude toate cantecele fredonate de cei din jur. Probabil ca ar avea un subiect de discutie cu oricare dintre cei pe langa care trece. Cu conditia sa recunoasca melodia!

PS: Mai nou (adica de la aparitia mess-ului) oamenii au inceput sa-si puna la status “fredonarile”… o fi oare din dorinta de a “optimiza” comunicarea?

 

Poveste

Cand avea 15 ani a intrat la liceul baptist din Iasi, sectia filologie, intensiv engleza. Asta a vrut. Ii placea voleiul si literatura. La 15 ani si jumatate s-a indragostit de un baiat din liceu, dar el nu a aflat niciodata. Tot la 15 ani a fost si botezata.

Cand a implinit 18 ani era deja admisa la Facultatea de Filosofie, sectia de Asistenta Sociala. La 19 ani si-a “inghetat” anul si a plecat cu “au pair” in Marea Britanie. Planul era sa-si stranga niste bani si sa se intoarca acasa sa-si continue facultatea. S-a intors peste doi ani impreuna cu un individ de aproape 60 de ani. L-a intalnit in Marea Britanie. Era profesor la niste cursuri la care se inscrisese, dar traia in Bucuresti. Cand i s-a terminat perioada de “au pair” a ramas la el, in Bucuresti.

A disparut din nou. Cu el. S-a intors vara asta, la doua luni dupa ce a nascut. Arata la fel de bine ca la 15 ani, si mi-am dat seama ca e mama abia cand am vazut-o cu baietelul in brate. Seamana cu ea. Are ochii albastri. Ea are ochii tristi ca intotdeauna, dar spune ca e fericita. El are grija de ea si ea de baietel.

Preda engleza in Bucuresti, dar spune ca se vor intoarce toti trei in Anglia. N-am sa inteleg niciodata ce s-a intamplat.

 

Observatie

Cel mai batran vatman din Iasi in discutia cu tramvaiul lui:

Uiti cum s-au adunat tati norii pi langa oras. Pi undeva ploua, da pi noi ne ocoleste. Pana si norilor li-i frica de noxili adunati di la masini.

O doamna: Stai domle, c-acusi incepe si la noi furtuna si ai sa fii multumit!

Vatmanul: Nu, doamna. Mai bini va rugati sa nu ploua si la noi, ca s-ar putea sa fie o ploaie acida di ni racoresti di tat!

 

Teama de necunoscut

Ceva lipseste… ceva merge gresit. Nu cred ca “a invata”= a invata sa amesteci intr-un mod cat mai original informatii din n carti citite din obligatie. Pentru mine “a invata”= a citi si a trage propriile concluzii, a interpreta, a risca in interpretarile tale. Din lasitate si din teama unei interpretari gresite, imi refuz dreptul de a gandi (si de a invata in acelasi timp). Ma rezum la a citi si a extrage citate care, desi ar trebui sa ma faca sa gandesc mai departe, ma fac doar sa ma doara mana transcriindu-le. Imi vor fi folositoare sa-mi justific demersul, care, probabil, va fi inspirat din aceleasi citate.

Asta ma aduce la vechea mea dilema: ce e de fapt un profesor? Este el moral in demersul lui? Ce ar trebui sa faca un profesor: sa predea aceleasi idei pe care si el le-a memorat de la profesorii lui sau sa adauge propriile informatii/ pareri la ceea ce preda. In ambele cazuri ceva e gresit: daca preda cuvant-cu-cuvant ce i s-a predat lui se numeste ca plagiaza, iar daca adauga propriile pareri se numeste ca e subiectiv (si poate dezinforma). De asta cred ca nici una din solutii nu e valabila intr-o societate in care se pleaca de la prezumtia ca individul poate totusi gandi de unul singur (sau nu?!). Dati-i omului materie asupra careia sa reflecte si lasati-l sa-si extraga propriile concluzii. Nu e nevoie decat o tema/ un cuvant/ un concept si de libertate de gandire. Are you afraid of the unknown?

PS: “Somnul ratiunii naste monstri…”?

 

Who’s to blame?… Media Story

Jack Johnson- Cookie Jar

I would turn on the TV but it’s so embarrasing
To see all the other people I don’t know that they mean
It was magic at first when they spoke without sound
And now this world is gonna hurt you better turn that thing down
Turn it around

“It wasn’t me”, says the boy with the gun
“Sure I pulled the trigger but it needed to be done
Cause life’s been killing me and the censor begun
You cant blame me cause I’m too young”

“You can’t blame me sure the killer was my son
But I didn’t teach him to pull the trigger of the gun
It’s the killer on this TV screen
You cant blame me its those images he seen”

Well “You can’t blame me”, says the media man
Well “I wasn’t the one who came up with the plan
I just filled my camera with what the people want to see
Man it’s a two way mirror and you cant blame me”

“You can’t blame me”, says the singer of the song
Or the maker of the movie which he based his life on
“It’s only entertainment and as anyone can see
The smoke machines and makeup
Hey you cant fool me”

It was you it was me it was every man
We’ve all got the blood on our hands
We only receive what we demand
And if we want hell then hells what well have

And I would turn on the TV
But its so embarrasing
To see all the other people
I don’t even know that they mean
And it was magic at first
But it let everyone down
And now this world is gonna hurt
You better turn it around
Turn it around