RSS

Category Archives: Dileme

Teasing pentru serviciul de home food delivery

Din seria “re-descoperirilor”:

De cateva numere incoace, in IS-24-FUN apare un teaser simplu, cu scris alb pe negru: “Ti-e foame? Nu-l suna pe tata!”

Prima data l-am considerat o idiotenie, apoi am ajuns sa apreciez ca fata machiata de seara, dar cu hanorac (cu gluga!) de catifea pe ea si un crin dupa ureche e un mix chiar interesant. Anyway, nu reuseam sa inteleg cine ar alege un design de teaser pe negru, plasat pe o pagina plina de negru, fara macar sa incerce sa-l scoata in evidenta. Ca sa nu mai vorbim de ce copy “interesant” au!

Poate nu aveam dreptate. Poate doar ma ofticam ca nu stiu la cine se refera. ๐Ÿ™‚ Adica, in cazul meu, si-au atins scopul. It teased me.

M-am gandit ca raspunsul la teaser ar fi compus din doua parti: un “da” si un “daca nu tata, atunci mama.” Mai precis, Mama Mia (pizzerie si ce-or mai fi avand ei) care, de putin timp, si-au umplut masinile de delivery cu fix aceeasi intrebare, repetitiva si de diferite dimensiuni: “Ti-e foame?”

Okei, m-am prins de care ar fi urmarea sau, ma rog, advertiserul care a ales respectivul teaser. Mai cred ca e idiot teaserul? Ca si raspunsul asteptat la intrebarea “Ti-e foame?”: Da!

Pai tot nu inteleg ce legatura are domnisoara (fara sa jignesc, dar dupa “aspect” i-as zice “doamna”) cu privire romantica si crin in par (tot incerc sa ignor hanoracul, dar nu-mi iese) cu pizzeria mai sus mentionata. Ce treaba are machiajul cu serviciul de delivery. Sta cineva prin casa in hanorac si pantaloni de pijamale, machiata si cu un crin in par si il asteapta pe baiatul care aduce pizza? Care baiat oricum nu e “mama”.

Personal, as fi adaugat cel putin un numar de telefon la sfarsit. Poate chiar as fi inlocuit crinul cu o carte de vizita pe care sa apara numarul. Pe domnisoara as fi lasat-o machiata, totusi. ๐Ÿ™‚

Advertisements
 
4 Comments

Posted by on February 15, 2009 in Dileme

 

Yesterday was somebody’s birthday. I celebrated :). I wonder who’s birthday it was.

 
3 Comments

Posted by on February 10, 2009 in Dileme

 

Blog de taximetrist

Ieri, in taxi, ma intrebam cum ar arata un blog de taximetrist. Da, am mers pe o distanta mai/prea mare.

Nu ma refer la un taximetrist din ala care debiteaza (da, cuvantul “debiteaza” exista dinainte sa-l foloseasca Monica Columbeanu la tv) tot felul de lucruri memorabile, cum mai povestea Simona ca intalneste. Mi-ar placea sa citesc un blog de taximetrist tacut, care, in loc sa se planga despre cum pleaca microbuzele si autobuzele din statii si de cum merg semafoarele, sa asculte si sa redea conversatiilor celor din masina. Suna a violare a intimitatii, stiu.

Probabil ca multi dintre “calatorii” cu taxiul vorbesc la telefon sau intre ei (daca sunt mai multi). Discutii “private si personale”, cu “pupici” sau “te iubesc” la sfarsit, cu “de ce nu mi-ai raspuns?” sau “de ce ai plecat asa aseara?“. Discutii cu amici invizibili pentru taximetrist, aflati la celalalt capat al firului invizibil de telefon, amici care asculta, comenteaza, tac, tipa, riposteaza. Amici pe care taximetristul poate i-a plimbat, poate o sa-i plimbe sau poate n-o sa-i cunoasca niciodata. Amici care exista pentru taximetrist in momentul singular in care “clientul” ii mentioneaza. Un singur moment in care el are timp sa-si creeze o reprezentare despre un calator clandestin invizibil.

Din punctul meu de vedere, taxiul e un loc public. Blogul ar arata probabil ca o fresca, asemanator cu fotografia despre care vorbeam mai jos, “100 de m de existenta”. Poate ca fiecare postare s-ar termina cu “Va multumesc si eu. Sa aveti o saptamana excelenta!” si atunci mi-ar face placere sa-l citesc in fiecare zi.

 
8 Comments

Posted by on February 7, 2009 in Dileme

 

Criza cu public

In relatii publice termenul de criza semnifica o situatie in urma careia imaginea unui om/ institutii/ organizatii poate fi/ este afectata (la modul negativ). O criza poate avea loc fara voia nimanui sau fara ca persoana/ persoanele in cauza sa fie prezenta/e.

Exista si cazuri in care o criza se intampla in prezenta celor ce urmeaza a fi afectati, de obicei la intalniri cu public. Am identificat, prin urmare, un pattern al situatiilor de criza. Minore, e adevarat, deci fara urmari drastice in cazul unei companii.

Sa luam de exemplu situatia in care, la o firma de programatori (si nu numai), se intampla sa nu mearga filmuletul care trebuia proiectat pe retroproiector.
1. Se fac glume subtile pe seama retroproiectorului. Publicul ramane usor amuzat in asteptarea “surprizei”, neaparat cu ochii in ecranul de difuzare.
2. Se continua cu glumele, deja ceva mai grave, publicul nu mai este chiar amuzat. Pe fetele celor implicati apare ingrijorarea.
3. Am trecut de primele 3 minute, deci criza s-a instalat in totalitate. Se cere o pauza; publicul este ingaduitor si o acorda.
4. Toti cei care cred ca se pricep si pentru care conteaza imaginea se aduna in jurul problemei. Se incrunta. Se incearca mai multe solutii, dintre care cel putin doua concomitent. (Mentionam ca, in aceasta etapa, nimeni nu cauta exact cauza problemei. Toata lumea e prea ocupata sa gaseasca direct rezolvarea.)
5. Cativa dintre “salvatori”, deznadajuiti, se indeparteaza de “problema”.
6. Restul de 5 pana la 8 persoane raman implicate. Cu ochii atintiti asupra “problemei”, (tot) incruntati, incep sa scoata telefoanele mobile din buzunare. Cauta febril in agenda un numar care sa se potriveasca situatiei. (In exemplul mentionat, singura problema este faptul ca n-au pe cine sa sune… They should fix programmes shouldn’t they?!)
7. “Implicatii” fac o pauza in care aprind tigari si intra totalmente in panica.
8. Dupa pauza, ca prin minune, si laptopul si retroproiectorul si programul folosit functioneaza.
Toata lumea respira apasat si considera ca datorita lor s-a rezolvat problema.
9. Zambete, glume si inapoi cu ochii in ecran. Vizionare placuta!

Blame it on Santa! ๐Ÿ™‚

 

Tags: , , , , ,

Descoperiri recente

1. Nu poti face tot ce iti propui intr-o saptamana aglomerata. Trebuie sa te resemnezi.
2. Nu te impiedica nimeni sa incerci sa faci tot ce iti propui intr-o saptamana aglomerata. In final, tot tu trebuie sa faci fata frustrarilor ulterioare.
3. Flobots- Handlebars

4. Manic Street Preachers- “Autumn song” (nu e recenta, dar inca imi place)

 
Leave a comment

Posted by on November 9, 2008 in Dileme, muzique

 

Tags: , , ,

Care ar trebui sa fie scopul in a continua sa faci ceva ce stii ca de mult nu mai faci bine?

Invat lucruri noi pe masura ce pierd contactul cu cele deja stiute. Ce se intelege prin progres in cazul asta?

 
5 Comments

Posted by on October 29, 2008 in Dileme

 

Raspuns E-jobs

Pe 23 septembrie am dat un reply la newsletterul de la E-jobs pe motiv ca incepea sa ma irite chestia cu “Click aici pentru a vedea ce fac fostii tai colegi de servici!”. Pe 25 am primit raspuns:
“Buna,

Multumim frumos pt. sesizare!

Numai bine!

Laura.
(HR Consultant E-jobs)”

Pana astazi nu observasem nici o schimbare, cel putin nu in newsletter. Astazi am gasit asta:

 
2 Comments

Posted by on October 7, 2008 in Dileme, web event

 

Tags: , , ,