RSS

Category Archives: Dileme

Comunicarea ca domeniu pe piata muncii. Chiar exista?

Citesc ca sa mai invat cateva cuvinte noi.

Chiar si daca plec de la premisa asta (foarte folositoare in liceu si chiar verificata cand citesti literatura) am ce sa comentez despre cartile de mk, branding si relatii publice. Foarte multe dintre ele au un limbaj mult prea accesibil, sunt scrise ca niste carti de colorat in pasi.

Cred ca ar trebui deja sa existe un limbaj specific domeniului comunicarii (ma refer la noi, la altii stiu ca exista deja). Cativa termeni, cu grade diferite de dificultate, dar cu un inteles clar pentru “initiatii” in domeniu pot da o dimensiune realistica campului muncii ai lucratorilor in comunicare. Cartile s-ar putea si ele distinge in functie de vocabularul folosit in: pentru toata lumea (cele scrise in pasi, despre care ziceam mai sus), pentru novici, pentru avansati.

Mai mult, s-a format o literatura “de specialitate”, dar cartile componente pot fi luate oricand separat si citite de oricine nu are cunostinte in domeniul comunicarii. Cum ar putea marketerii sau PR-istii sa “se dea interesanti” la locul de munca cand oricine (incepand de la sef si pana la proiectantul sau IT-istul de serviciu) poate citi si intelege extrem de facil cartile de capatai in munca de comunicare? Niste carti alcatuite pe principiul trusei de traforaj “deschid” un domeniu nu foarte usor catre toata lume. Cat timp toata lumea poate intelege si face oricare activitate din domeniul marketingului sau relatiilor publice, cum poate o astfel de meserie sa fie interpretata altfel decat inutila. Bagam “comunicare” in fisa postului secretarei, adaugam niste carti de PR la criteriile de recrutare si am incheiat discutia. Ar fi pacat.

Englezismele si prescurtarile nu sunt o solutie. Nu alcatuiesc un vocabular al comunicarii.

In cartile despre comunicare, subiectul “consumator” si pozitionare trebuie atins foarte delicat. Delicat pentru ca m-am saturat de carti (scumpe!!!) de branding in care mi se explica ca pozitionarea se face si prin pret si daca tu crezi ca produsul tau este de calitate il vinzi scump, ca n-o sa ti-l cumpere “consumatorul” daca-i reduci pretul, ci doar o sa creada ca e o ieftineala. Eu sunt “consumatorul” care ti-a cumparat cartea la un pret pe care nu cred acum ca il mai merita. Tocmai mi-ai explicat in cateva cuvinte ca tu ti-ai vandut cartea mai scump ca sa ma prostesti pe mine ca e foarte buna. Daca am cel mai mic dubiu (pe care deja mi l-ai creat) nu o sa ezit sa cred ca tin in mana o tampenie over-priced ca sa para chiar o carte. De ce-ai face asta?!

Nu ar trebui interpretate cele de mai sus ca o pledoarie in care elogiez gradul de desteptaciune al celor din marketing si comunicare, in comparatie cu orice alta meserie. Nu alcatuiesc nici un clasament si nu zic ca unii sunt mai smart decat altii, ci doar ca mai lipsesc cateva lucruri pentru ca domeniul Comunicarii sa fie un domeniu si pe piata muncii, nu doar in universitati.

Advertisements
 
2 Comments

Posted by on April 2, 2011 in Dileme, Uncategorized

 

8 martie feminist

Inca se misca? Cum ne dam seama? Dupa cum urmeaza, puctual:

1. Nu mai exista criza de 40 de ani. Foarte trist pentru dealearii Porche (sau orice dealer de masini rosii decapotabile) si pentru amante. O sa ne revenim cu greu, n-o sa mai putem da vina pe middle-life crisis si n-or sa mai existe bancuri pe tema asta.

2. Mai bine te incurajezi/ pacalesti cu gandul ca your better-half chiar e better decat sa te confrunti cu ideea ca nu e ce te-ai asteptat. Asta nu-i reteta din Shrek?! Oare cum de si-au dat seama?!

1+2 ca femeie= te-ai maritat clar cu Fat-Frumos, nu stiu in ce colt de lume l-ai gasit, dar nu-i da drumul ca mai bine nu gasesti.

1+2 ca barbat= criza se amana cu vreo 10 ani si intre timp schimba cercetatorii si a doua rezolutie. Pentru ca cercetatorii care au venit cu “descoperirea” nr. 2 sunt barbati si cei cu nr. 1 sunt evident, femei.

And they lived happily ever after!

8 martie= discurs motivational despre feminism de pe TED. 🙂 Discursul propriu-zis vine mai la final, dar daca sunteti doamne/ domnisoare aveti deja in caracter o rabdare netarmuita. Mizez pe asta. 🙂

 
Leave a comment

Posted by on March 8, 2011 in Dileme, World Wide

 

Ziarul de Iasi, Good Food si nici un contra-exemplu (deocamdata)

S-a asezat zapada. Nu in email, ci pe strazi. Strat gros, ca obrazul porcului. Cine sunt porcii?

Atentie: Text scris din frustrare si dezamagire.

Pornind de la o melodie enervanta pe care Ziarul de Iasi mi-o tot canta incontinuu in ultimele zile am ajuns sa ma enervez intr-o seara de duminica. Si nu doar de la melodie.

1. Toata lumea stie deja de scandalul marcii inregistrate Copou. Majoritatea au aflat despre subiect din Ziarul de Iasi, un ziar online destul de potrivit ca simt jurnalistic si bine documentat asupra subiectelor. E bun si folositor cand nu exista un Hotnews pentru Iasi s.a.m.d. Cum a fost vazut subiectul cererii de inregistrare a marcii Copou in Ziarul de Iasi vedeti accesand linkul.

Comentez doar ca modul in care Ziarul de Iasi a abordat subiectul mi s-a parut potrivit. Cu un “usor” iz de enervare si revolta. Asa m-am simtit eu ca simplu locuitor al Iasului cand am aflat ce vor sa faca cu brandul Copou.

2. Laser Co este proprietara numelui Serimage (o tipografie destul de cunoscuta din Iasi) si este detinuta, conform Ziarului de Iasi, de finii domnului Primar. Nu le stiu numele si nici nu conteaza aici.

3. Serimage functioneaza la adresa Iaşi, Şos. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 67 – 69, date de contact: tel. 0232 276221, fax 0232 232588.

4. La aceeasi adresa functioneaza si Editura Copou, “firma” (desi nu apare pe Ministerul Finantelor) creata in 2009. Singura concluzie pe care o pot trage este ca numele a intrat in proprietatea “hulitilor” fini ai Primarului si ca acum este utilizat cu folos pentru a “intitula” o editura. Sa le fie de bine!

Avand toate datele de mai sus si re-amintindu-va de atitudinea aratata de Ziarul de Iasi asupra inregistrarii numelui Copou ramane doar sa va mentionez de ce m-am enervat? Pentru ca melodia cantata incontinuu pe Ziarul de Iasi este la o reclama a Editurii Copou. Asa de simplu. Ca un rationament deductiv.

Ce nu inteleg este de ce un ziar cat de cat consecvent in abordarile lui isi permite sa isi strice imaginea in fata mea prin nerespectarea “principiilor” editoriale si in politica de alocare a spatiului publicitar. Din punctul meu de vedere este un mod de a da cu bata in balta dupa ce ai reusit sa iti construiesti o imagine.

Enervarea mea nu a aparut doar in urma “descoperirilor” (si sunt cat se poate de ironica, sperand ca intelegeti ca ce am “descoperit” eu nu este rodul unei investigatii) asupra inconsecventei Ziarului de Iasi. Tot astazi am “sesizat” ca un site si o revista culinara pe care le apreciam (Good Food) apartin Trustului Intact. Nu am nimic cu trusturile si media romanesti afiliate politic (in general) insa au ajuns sa ma dezamageasca de fiecare data. De altfel, in legatura cu revista Good Food ar fi trebuit sa ma “prind” de la ultimul numar cumparat: dupa ce am platit cei 6 lei (bani multi, avand in vedere ca nu mai cumpar de 3 ani decat cate un Ziarul de Iasi la 4 luni) pe revista, m-am trezit cu o multitudine de pagini de publicitate realizate pe o hartie glossy si “asezonate” ici-colo si cu 2-3 imagini culinare. 6 lei pe care i-am dat pentru a primi publicitate.

Nu judec din alt punct cele scrise aici decat din punctul de vedere al consecventei valorilor in Ziarul de Iasi. As fi spus ca in presa scrisa, in general, insa tot sper ca sunt si alte modalitati de a face presa si a-ti pastra verticalitatea.

Deocamdata si pentru o perioada o sa prefer sa ma informez din surse “sigure”, blogurile. Macar acolo plec de la premisa subiectivismului si relativitatii valorilor.

 
Leave a comment

Posted by on December 20, 2009 in Dileme, Presa

 

Tags: , , , ,

E frig si in casuta postala

Duminica dimineata a nins. Placut, putin, discret. Cat sa creeze un  moment.

Totodata cu momentul (special), ninsorica de duminica dimineata mi-a adus aminte ca era 1 noiembrie si ca in aproape 30 de zile o sa fie decembrie. Luna pe care anul acesta o astept mai mult ca oricand (fara nici un motiv anume).

Dupa reality-check mi-am dat seama ca ultima data cand am avut ceva de scris pe blog era caldura. Acum deja e frig. Fazele intermediare s-au scurtat/ imputinat (ca si postarile), toamna bag seama ca nu mai exista si pentru totul pare a fi de vina incalzirea globala. Sau criza.

gmail_zapada

Intre timp s-a facut frig si in gmail, semn ca deja relatiile mele cu emailul sunt din ce in ce mai reci. Eu nu mai astept nimic stresant (am trecut printr-o faza de purificare in care am incercat sa ma indepartez de sursele de stres) si el nu mai asteapta sa-l accesez. Ca si cu blogul, ultima data cand mi-am accesat mailul parca inca era caldura.

Totul face parte din noua mea atitudine hedonista. Incerc sa fac doar lucrurile care imi fac placere. Cele care nu-mi fac neaparat placere (scoala, munca etc.)… incerc sa imi imaginez ca s-ar putea sa imi faca placere. Asa iau o lingura de ulei de ricin zilnic. Dar ricinul face bine la par.

Inca 2-3 probleme si intalniri ar trebui sa-mi linisteasca apele si sa ma elibereze de stres. Numai bine o sa fie decembrie. Iar in decembrie imi doresc cat mai multe zile de 1 noiembrie.

Have fun meanwhile!

 
Leave a comment

Posted by on November 4, 2009 in Dileme, my e-mail says

 

Tags: , , ,

Moda sezonului de toamna-iarna 2009

Prietenii pe care ii credeai prieteni s-ar putea sa nu-ti fie prieteni chiar tot timpul. La ce te astepti. Si ce daca ii apreciai pentru bunatatea lor neconditionata. Orice bunatate e conditionata de orgoliul, jobul, karma celor pe care ii credeai pur si simplu “oameni buni”.

Rautatea iese in lume cand te astepti mai putin. Hainele ei sunt all-seasons: invidie, gelozie, zambete stricate. De ce sa-ti stabilesti ca principiu sa zambesti tuturor oamenilor de pe strada? Ideea e buna, dar doar atunci cand nu intra in contradictie cu ce simti in interior. Altfel esti doar ipocrit.

Noua regula: zambete doar pentru cei care merita. Pentru restul, toamna asta ma abtin. Poate sezonul urmator.

Toate bune!

*Update dupa un episod din House MD: Wilson zice ca House ii e in continuare prieten desi a incercat sa vada cat de departe merge legatura dintre ei (daca Wilson ii va fi prieten chiar si dupa ce House ii falsifica semnatura pentru a-si lua “reteta” de pain-killers si il baga in probleme cu anchetatorii). Eu il cred.

 
Leave a comment

Posted by on September 10, 2009 in Dileme

 

Campanii si linkuri. Acum in format de vara.

  • Campania Golden Brau pare ca incurajeaza consumul de bere doar cu motivatie. Altfel nu-mi imaginez de ce cei de la GB ar fi ales o campanie de tipul “pentru ca… merita!“. Suna exclusivist, de parca GB vrea sa aiba doar consumatori foarte buni in meseriile lor. Cu alte cuvinte, GB merita sa bea doar cei mai buni dintre cei buni. Ia, fa-ti repede un test pe Facebook* si vezi daca te incadrezi! Pun pariu ca 90% dintre romanii bautori de bere nu se incadreaza aici. Nici nu mai conteaza ca persoanele alese sunt din diverse arii de activitate, imbracate office sau in costum de pescar. Forget drink responsably! Drink motivationally!
  • Despre campania de la Vodafone- Alarma pot sa spun doar ca mi se pare funnier and funnier. Face bine (la imagine, ca in privinta vanzarilor nu stiu) si pentru Vodafone, si pentru Smiley and Co.

Exemplu:

Linkuri (pe care le am de la Anca :)):

* Yes, I am proud. I have Facebook and I (almost) know how to use it. Unlike Twitter. 😀

Despre mine: In mod oficial, luna cadourilor in care eu nu sunt pe lista nimanui dar toata lumea e pe lista mea s-a incheiat. Cu un faliment zgomotos (si nu ma refer aici la cel de la General Motors). Mai am putin si termin si examenele si, apoi, sper sa vad mai des filme, piese de teatru, plimbari, terase, articole etc. etc.

 
2 Comments

Posted by on June 1, 2009 in Clinkuri, Dileme, World Wide

 

Despre ceilalti pe care nu-i cunosc

Ce trist mi se pare sa raspunzi la o leapsa asa:

Sunt : Ruxandra
Aş vrea : să  intru la ce facultate mi-am propus
Păstrez : în general amintiri
Mi-aş dori : să pot spune Am avut diabet.
Nu-mi place : când primesc replici de genul Săracaaa de tine….
Mă tem : de hipoglicemie, de  perfuzii, de  insecte etc.
Aud :  Eurythmics – Sweet Dreams
Îmi pare rău : că am renunțat la insulină de atâtea ori..
Îmi place : să fiu alintată
Nu sunt: ipocrită
Cânt : doar când sunt singură – în casă sau mașină cu muzica tare
Niciodată : nu rețin exact carbohidrații de la toate legumele.
Rar : mă calmez repede.
Plâng : acum, destul de rar
Nu sunt multumita : de  ultima hemoglobină glicozilată.
Sunt confuză : acum deloc.
Am nevoie : de un nou rimel,  un parfum, o pereche de blugi…de de de…
Ar trebui : să las lenea și să mă apuc de învățat
Familie: mereu lângă mine.
Greşeli majore :  asta rămâne pentru mine.  😛
Hobby-uri – să conduc, să ascult muzică, să ma uit la filme/seriale, să citesc bloguri etc..
Intimitate – trebuie respectată
Jeans – una din cele mai  bune invenții
Kitsch– pitzy
Lucruri interzise – prea multe :) )))
Machiaj – natural
Niciodată nu ai face/spune/purta…- nu aș mai renunța la insulină/…./…
Original – Kerri`s blog.
Parfumul preferat – Euphoria – calvin Klein
Reguli –  glicemii între 90 – 120
Shopping YES, please!
Teatrul – îmi place, deși nu am mai fost de mult
Tentaţii – OHO! Multe. Prea multe .
Ţinuta preferată – pantaloni negri, botine, cămașă
Vacanţa perfectă – cu EL.
Ziua de naştere – 28 august  1989

Pentru mine: Oare de ce chiar perioada dinaintea sarbatorilor (Paste, in cazul asta) e cea mai aglomerata si mai obositoare? Nici n-am inceput sa fac curat.

 
1 Comment

Posted by on April 9, 2009 in Dileme

 

Tags: