RSS

Monthly Archives: February 2011

Daca as lucra la o editura…

… nu as publica carti ca “Branding pe frontul de est”.

Sunt la pagina 63 si deja imi fac o imagine. Ma abtin sa zic despre continut. Ma abtin, ma abtin, ma abtin! (asta era ca sa ma conving pe mine. :))

“Branding pe frontul de est” e o carte care sustine cauza e-reader-elor.

1. Are coperti cartonate si e atat de bine legata incat devine un paradox: nu poti sa o tii cu ambele maini deschisa ca te (ma) dor mainile (e prea grea) si nu poti sa o pui deschisa pe o suprafata plana ca se inchide singura. E o munca asidua sa o tin deschisa si ma concentrez mai tare pe efort decat pe ceea ce citesc.

2. Paginile sunt irosite parca indinadins. Sunt scrise pe doar 1/3 din suprafata… cea de langa cotor! Astfel, grosimea cartii si dificultatea in a o tine deschisa se imbina perfect cu faptul ca scrisul se termina langa cotor. Tot ce e aproape de cotor devine astfel indescifrabil.

3. Are pagini intregi scrise cu negru pe verde si o marime a fontului de 16. Oricat de linistitor ar fi verdele, nu m-a dus cu gandul decat la ecologie si m-a facut sa re-judec actiunea de a dat 60 de lei pe o carte care a masacrat un copac intreg.

Ultima dilema: La ce folosesc totusi paginile lucioase in interior? Doar sa reflecte lumina si sa o faca si mai greu de citit? Uof.

Revin cu detalii despre continut. Dupa ce trec de cele probabil 100 de pagini de discurs motivational in care aflu ca brandingul e facut de “baieti” frumosi si destepti . Si ca Brandient e prima agentie de branding din Romania. Si ca Wally Olins e un guru. Si ca Brandient e prima agentie de branding din Romania. S-a auzit si acolo in spate ca Brandient e prima agentie de branding din Romania?! Hai, cu totii in cor!*

*Nu m-am putut abtine.

Advertisements
 
2 Comments

Posted by on February 21, 2011 in Carte

 

Tags: , , ,

Pure, honest PR

Things we forget

Don’t let things get to you.

Never ever give up on your dreams.

Find your own voice.

Throw yourself into whatever you’re doing.

Focus on the positive.

Analyse less, act more.

Compete only with yourself.

Let go gracefully.

Fix what you can, forget what you can’t.

CoffeeToGo e un chiosculet unde se da cafea la pahar acoperit. E vis-a-vis de Universitate si fac si Americano. Nu e cine stie ce, dar e altceva decat un automat in care bagi banii si astepti uitandu-te la luminite. Nu beepaie cand e cafeaua gata. Si oricat de mult mi-ar displacea sa stau la coada dimineata la cafea, poate ca le foloseste ceva reclama gratuita. ๐Ÿ˜‰

Phoenix e in Piata Unirii, inainte de Unic. In loc de Amandina sau Boema, cum se chema inainte cafeneaua de acolo. Pare mic, dar e mult mai larg in spate. Muzica e buna si data incet ca sa se auda oamenii intre ei. Canapele comfortabile, un plus dupa o plimbare mai lunga.

Bacania Veche nu e in Iasi, dar are o bunatate de dulceata cu lapte. E de fapt de la Saschiz, dar n-as fi stiut de ea doar asa. Promit ca daca mai pun mana pe vreun borcanel impart! (cu un procent de 75% zahar, e obligatoriu sa gusti doar sau sa imparti ๐Ÿ™‚ )

Simona a facut niste bomboane care arata (si-s convinsa ca si au un gust) grozav! Dar aici nu se mai pune problema de pure, honest PR ca sunt dispusa sa o mituiesc ca sa-mi dea si mie din viitoarea tura. Linguselile sunt, cred, de prisos. ๐Ÿ˜€ Plus ca tot de la Sim stiu ca daca gust doar o data nu devin dependenta. Trebuie sa iau cate una pe zi macar timp de 3 saptamani!

Toate bune!

 
3 Comments

Posted by on February 15, 2011 in Cofetarii/ Cafenele, Iasi event

 

Tags: , , ,