RSS

Monthly Archives: January 2011

Unde se canta jazz in Iasi

Iasi e un oras plin de torturi. ๐Ÿ™‚ Ma refer la chestiile alea dulci comestibile, cu frisca sau cu ciocolata. Nu doar cu frisca sau cu ciocolata daca mergi la Select, Tuffli sau Montecatini. Ba plin de tot felul de sortimente, cu pere, mascarpone, sampanie si struguri. Etc. Ultima si cea mai grozava de buna bucata de tort a fost tortul Krantz de la Montecatini. Goodie. Cirese amare, alune, nuci, crema de ciocolata. Am mai zarit si un tort-tarta cu mascarpone si zmeura.

Mai merg si in locuri fara prajituri. ๐Ÿ˜€ Twentisix (26 cafe) e pe Independentei si are cafe latte bun. Nr. 8 e tot pe acolo si cappucino delicios. Si Maydei, dar acolo e plin de fum.

Am auzit si ca se fac si alte lucruri in cafenele. Piese de teatru, petreceri, jocuri.Cel mai tare m-a intrigat faptul ca se canta. Live si unplugged cateodata. Nu doar rock si folk, nu neaprat genurile mele.

Mie mi-ar placea jazz-ul. Cel local, autentic, probabil. Cred ca ar fi chiar interesant sa merg pentru o cafea si sa am parte si de o sesiune de jazz.

Sunt convinsa ca mi-ar placea jazz-ul cantat de o voce usoara si lunguiata in sunete. Singura problema e ca nu stiu unde se canta jazz in Iasi. E dificil sa-ti placa si sa nu fi auzit niciodata live. Sunt convinsa ca sunt, dar nu am aflat eu de ele. O sa mai caut, dar sunt mai greu de gasit decat locurile cu prajituri bune. Poate ca nu le merge vestea la fel de usor, pentru ca nu tuturor le place jazz-ul. Tuturor le place o prajitura buna, totusi.

Cand aud si o sa-mi placa o sa dau de veste. Poate la fel de patetic precum primul paragraf, despre tortul Krantz.

Advertisements
 
2 Comments

Posted by on January 14, 2011 in Iasi event

 

Tags: , , , ,

Literatura de blog

As putea fi mai vorbareata. Deocamdata doar* imi beau cafeaua.

*pentru anumite zone ale tarii acest “doar” poate fi inlocuit cu “decat”. ๐Ÿ˜‰

Eu citesc multe bloguri. Majoritatea sunt de personaj (personale + work + diverse), altele sunt bloguri specializate (cooking, Pr si publicitate). Indiferent de tip, le citesc ca pe literatura.ย  Doar le citesc, mai bine zis. Nu comentez, nu citesc comentariile. Ma opresc la ce scrie autorul.

Cand se opreste autorul din scris (pauza de blog) automat ma gandesc ca ceva se intampla… Depinde de cat de lunga e pauza. (Unul dintre blogurile mele preferate a fost inchis acum un an jumatate. Autoarea trecea printr-o perioada dramatica si dupa cateva posturi cu explicatii de ce nu mai scrie a inchis complet blogul. “Literatura” ei devenise asa de captivanta, incat si acum ii verific adresa din cand in cand.)

… ceva ce nu trebuie sa stie cititorii. Ceva ascuns si intunecat, ceva ce m-ar face sa-mi schimb parerea despre blogul respectiv. Autorul ascunde ceva. Poate nu e nimic grav, poate e doar o perioada grabita, cu bucurii si multa fericire, dar… eu nu o sa stiu niciodata, pentru ca nu va scrie despre asta. ๐Ÿ™‚

De citit, tot o sa citesc blogul respectiv. Dar cu alti ochi, poate.

Aceasta postare nu este scuza mea la de ce nu prea mai scriu. Nu mai scriu pentru ca nu mai am ce sa scriu pe un blog care promoveaza lucrurile care-mi plac mie. Anul trecut n-as fi “promovat” decat familia si o mana de prieteni.

Ce vrea aceasta postare? In principiu ca Simona si Andrei sa scrie mai des, ca Silvia sa o tina tot asa, ca Alexandra sa-mi zica si mie noua ei adresa de blog ;), Oana sa zica in continuare de bine si frumos pe un blog de un negru depresiv (contrastele merg!) si restul… well, e bine si doar daca puneti poze.

Take care in Noul An!

 
11 Comments

Posted by on January 2, 2011 in Clinkuri, my e-mail says

 

Tags: , ,