RSS

Monthly Archives: December 2009

Povestile dintr-un trecut ratat…

… sunt mai credibile decat cele dintr-un viitor imposibil de perceput.

O poveste plasata in trecut ramane o poveste, o incercare a mintii de a prezenta un trecut alternativ care ar duce la un alt prezent si viitor. O poveste din viitor poate fi ingrozitoare prin faptul ca prezinta un viitor cert, imposibil de a mai fi schimbat.

Avatar prezinta un viitor indezirabil si aproape imposibil. Intreaga suita de efecte si magicieni ai efectelor speciale si-au propus sa prezinte povestea viitorului ca una extrem de fezabila. Scopul efectelor speciale este sa te faca sa crezi ca esti acolo, esti parte din acest viitor prezentat in imagini 3D.

Povestea in sine este lipsita de orice veridicitate, profund inspirata din simbolurile actuale si ancorata in raul deja prezent in lume. Nu e nimic fascinant in a ilustra o lume exact cum este ea acum doar ca plasata intr-un cadru viitor. E putin lipsita de imaginatie abordarea viitorului din perspectiva sumbra cum ca “lumea” nu se va schimba si nu va invata in nici un fel din greselile actuale.

Irealul este greu de surprins ca fiind real daca nu este legat in vreun fel de cunostintele comune ale privitorilor. Si e si mai dificil sa te identifici cu personajele prezentate daca nu exista punct de legatura. Luptele cu elfi care se desfasoara in paduri superbe dar pamantene din Lord of the Rings mi s-au parut mai veridice decat luptele dintre Na’vi si pamanteni, plasate pe un teritoriu care in cadrul povestii nu este “explicat” indeajuns. Vampirii si vrajitorii pastreaza in ultimele ecranizari care ii au ca subiect trasaturile umane tocmai pentru a fi usor pentru privitor sa se identifice cu ei.

In filmul Avatar corpurile umane sunt niste obiecte inchise intr-o carcasa care le exploateaza mintea pentru a manui un alt corp decat cel propriu. Devin inutile in contextul in care doar niste corpuri albastre pot exista in lumea Na’vi-lor. Teritoriul e cu totul strain, ceea ce face si mai lipsit de credibilitate demersul de a te identifica cu lumea proaspat creata prin efecte 3D.

Probabil ca nu m-a “prins” filmul lui James Cameron din unicul motiv ca am incredere ca viitorul va fi lipsit de tendintele actuale spre avaritie si imbogatire. Poate si putin din cauza ca am o imaginatie limitata si simturi destul de pragmatice (in sensul negativ al cuvantului). Daca s-a dorit a fi o critica la senzatia de suprematie si de Atotputernicie a Statelor Unite ale Americii inteleg scopul filmului. Insa doar considerandu-l o parabola a prezentului.

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on December 31, 2009 in Jocuri, World Wide

 

Tags: , , , , , ,

Ziarul de Iasi, Good Food si nici un contra-exemplu (deocamdata)

S-a asezat zapada. Nu in email, ci pe strazi. Strat gros, ca obrazul porcului. Cine sunt porcii?

Atentie: Text scris din frustrare si dezamagire.

Pornind de la o melodie enervanta pe care Ziarul de Iasi mi-o tot canta incontinuu in ultimele zile am ajuns sa ma enervez intr-o seara de duminica. Si nu doar de la melodie.

1. Toata lumea stie deja de scandalul marcii inregistrate Copou. Majoritatea au aflat despre subiect din Ziarul de Iasi, un ziar online destul de potrivit ca simt jurnalistic si bine documentat asupra subiectelor. E bun si folositor cand nu exista un Hotnews pentru Iasi s.a.m.d. Cum a fost vazut subiectul cererii de inregistrare a marcii Copou in Ziarul de Iasi vedeti accesand linkul.

Comentez doar ca modul in care Ziarul de Iasi a abordat subiectul mi s-a parut potrivit. Cu un “usor” iz de enervare si revolta. Asa m-am simtit eu ca simplu locuitor al Iasului cand am aflat ce vor sa faca cu brandul Copou.

2. Laser Co este proprietara numelui Serimage (o tipografie destul de cunoscuta din Iasi) si este detinuta, conform Ziarului de Iasi, de finii domnului Primar. Nu le stiu numele si nici nu conteaza aici.

3. Serimage functioneaza la adresa Iaşi, Şos. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 67 – 69, date de contact: tel. 0232 276221, fax 0232 232588.

4. La aceeasi adresa functioneaza si Editura Copou, “firma” (desi nu apare pe Ministerul Finantelor) creata in 2009. Singura concluzie pe care o pot trage este ca numele a intrat in proprietatea “hulitilor” fini ai Primarului si ca acum este utilizat cu folos pentru a “intitula” o editura. Sa le fie de bine!

Avand toate datele de mai sus si re-amintindu-va de atitudinea aratata de Ziarul de Iasi asupra inregistrarii numelui Copou ramane doar sa va mentionez de ce m-am enervat? Pentru ca melodia cantata incontinuu pe Ziarul de Iasi este la o reclama a Editurii Copou. Asa de simplu. Ca un rationament deductiv.

Ce nu inteleg este de ce un ziar cat de cat consecvent in abordarile lui isi permite sa isi strice imaginea in fata mea prin nerespectarea “principiilor” editoriale si in politica de alocare a spatiului publicitar. Din punctul meu de vedere este un mod de a da cu bata in balta dupa ce ai reusit sa iti construiesti o imagine.

Enervarea mea nu a aparut doar in urma “descoperirilor” (si sunt cat se poate de ironica, sperand ca intelegeti ca ce am “descoperit” eu nu este rodul unei investigatii) asupra inconsecventei Ziarului de Iasi. Tot astazi am “sesizat” ca un site si o revista culinara pe care le apreciam (Good Food) apartin Trustului Intact. Nu am nimic cu trusturile si media romanesti afiliate politic (in general) insa au ajuns sa ma dezamageasca de fiecare data. De altfel, in legatura cu revista Good Food ar fi trebuit sa ma “prind” de la ultimul numar cumparat: dupa ce am platit cei 6 lei (bani multi, avand in vedere ca nu mai cumpar de 3 ani decat cate un Ziarul de Iasi la 4 luni) pe revista, m-am trezit cu o multitudine de pagini de publicitate realizate pe o hartie glossy si “asezonate” ici-colo si cu 2-3 imagini culinare. 6 lei pe care i-am dat pentru a primi publicitate.

Nu judec din alt punct cele scrise aici decat din punctul de vedere al consecventei valorilor in Ziarul de Iasi. As fi spus ca in presa scrisa, in general, insa tot sper ca sunt si alte modalitati de a face presa si a-ti pastra verticalitatea.

Deocamdata si pentru o perioada o sa prefer sa ma informez din surse “sigure”, blogurile. Macar acolo plec de la premisa subiectivismului si relativitatii valorilor.

 
Leave a comment

Posted by on December 20, 2009 in Dileme, Presa

 

Tags: , , , ,

Cand a inceput Craciunul meu pentru 2009…

Acum 2 saptamani (more or less) la Vatra Dornei. A fost un weekend liber primit chiar la timp si in care am mers mult cu masina, dar care m-a scos din Iasi. Ceea ce va doresc si voua! 🙂

Chestiunea e de ce a inceput Craciunul pentru mine chiar acum 2 saptamani la Vatra Dornei. Mai ales ca am calatorit cam pe caldut (desi la Brosteni am gasit foc facut in soba si la Vatra veveritele cam dardaiau incercand sa ingroape nuci). Nu prea aveam motive sa inteleg ca e deja Craciun.

Pentru ca dupa ce am mers prin parcul infrigurat, am cautat un magazin de articole sportive (pentru sporturi de iarna, in special), ne-au cam inghetat mainile si am nimerit intr-o cofetarie. E de fapt primul loc in care am nimerit si cand am mers prima data la Vatra Dornei doar ca atunci se numea “La Bristena” si era mai mult o patiserie. Cu produse obisnuite doar ca delicioase si cu un look average.

Acum, Bristena s-a mutat cateva magazine mai incolo pe aceeasi strada. Senzatia mea e ca a impins-o un vant neo-modernist, putin inspirat din cafenelele Austriei si (poate) si cele nemtesti. Arata mai frumos, mai vioi si are doua fete gemene care vand zambitoare tot felul de bunatati. Si mai si spun ca, dragutele de ele, ca toate bunatatile lor sunt “dietetice” ca sunt facute cu produse naturale. Well this is branding!

La Bristena am mancat o felie de prajitura Krantz, florentine (un fel de bombonele din migdale si alune cu baza de ciocolata) si respectiv un sandwich. Si pentru ca nu puteam rata ocazia am mai baut un cappuccino in cana mare si pus pe tava, cum imi place mie. De altfel, tot pentru ca nu puteam rata ocazia, am mai luat pentru “pe drum” vreo 2 placinte cu urda si marar (goodies care la prima vedere trebuiau sa fie sarate, dar erau dulci… le-am mancat pe stancile de la Secu ulterior) si urechi de elefant (foietaj rotund si subtire, ca o ureche de elefant, crocant si plin cu scortisoara).

Pe drum mi-am dat seama ca trebuie sa popularizez locul. Cine vrea sa stie de el sa mearga cu noi in urmatorul drum la Brosteni (sigur ajungem iarasi la Vatra Dornei) sau sa ma contacteze pentru detalii. 😛

 

Tags: , , , , , , ,