RSS

Monthly Archives: February 2009

Teasing pentru serviciul de home food delivery

Din seria “re-descoperirilor”:

De cateva numere incoace, in IS-24-FUN apare un teaser simplu, cu scris alb pe negru: “Ti-e foame? Nu-l suna pe tata!”

Prima data l-am considerat o idiotenie, apoi am ajuns sa apreciez ca fata machiata de seara, dar cu hanorac (cu gluga!) de catifea pe ea si un crin dupa ureche e un mix chiar interesant. Anyway, nu reuseam sa inteleg cine ar alege un design de teaser pe negru, plasat pe o pagina plina de negru, fara macar sa incerce sa-l scoata in evidenta. Ca sa nu mai vorbim de ce copy “interesant” au!

Poate nu aveam dreptate. Poate doar ma ofticam ca nu stiu la cine se refera. 🙂 Adica, in cazul meu, si-au atins scopul. It teased me.

M-am gandit ca raspunsul la teaser ar fi compus din doua parti: un “da” si un “daca nu tata, atunci mama.” Mai precis, Mama Mia (pizzerie si ce-or mai fi avand ei) care, de putin timp, si-au umplut masinile de delivery cu fix aceeasi intrebare, repetitiva si de diferite dimensiuni: “Ti-e foame?”

Okei, m-am prins de care ar fi urmarea sau, ma rog, advertiserul care a ales respectivul teaser. Mai cred ca e idiot teaserul? Ca si raspunsul asteptat la intrebarea “Ti-e foame?”: Da!

Pai tot nu inteleg ce legatura are domnisoara (fara sa jignesc, dar dupa “aspect” i-as zice “doamna”) cu privire romantica si crin in par (tot incerc sa ignor hanoracul, dar nu-mi iese) cu pizzeria mai sus mentionata. Ce treaba are machiajul cu serviciul de delivery. Sta cineva prin casa in hanorac si pantaloni de pijamale, machiata si cu un crin in par si il asteapta pe baiatul care aduce pizza? Care baiat oricum nu e “mama”.

Personal, as fi adaugat cel putin un numar de telefon la sfarsit. Poate chiar as fi inlocuit crinul cu o carte de vizita pe care sa apara numarul. Pe domnisoara as fi lasat-o machiata, totusi. 🙂

 
4 Comments

Posted by on February 15, 2009 in Dileme

 

Yesterday was somebody’s birthday. I celebrated :). I wonder who’s birthday it was.

 
3 Comments

Posted by on February 10, 2009 in Dileme

 

Blog de taximetrist

Ieri, in taxi, ma intrebam cum ar arata un blog de taximetrist. Da, am mers pe o distanta mai/prea mare.

Nu ma refer la un taximetrist din ala care debiteaza (da, cuvantul “debiteaza” exista dinainte sa-l foloseasca Monica Columbeanu la tv) tot felul de lucruri memorabile, cum mai povestea Simona ca intalneste. Mi-ar placea sa citesc un blog de taximetrist tacut, care, in loc sa se planga despre cum pleaca microbuzele si autobuzele din statii si de cum merg semafoarele, sa asculte si sa redea conversatiilor celor din masina. Suna a violare a intimitatii, stiu.

Probabil ca multi dintre “calatorii” cu taxiul vorbesc la telefon sau intre ei (daca sunt mai multi). Discutii “private si personale”, cu “pupici” sau “te iubesc” la sfarsit, cu “de ce nu mi-ai raspuns?” sau “de ce ai plecat asa aseara?“. Discutii cu amici invizibili pentru taximetrist, aflati la celalalt capat al firului invizibil de telefon, amici care asculta, comenteaza, tac, tipa, riposteaza. Amici pe care taximetristul poate i-a plimbat, poate o sa-i plimbe sau poate n-o sa-i cunoasca niciodata. Amici care exista pentru taximetrist in momentul singular in care “clientul” ii mentioneaza. Un singur moment in care el are timp sa-si creeze o reprezentare despre un calator clandestin invizibil.

Din punctul meu de vedere, taxiul e un loc public. Blogul ar arata probabil ca o fresca, asemanator cu fotografia despre care vorbeam mai jos, “100 de m de existenta”. Poate ca fiecare postare s-ar termina cu “Va multumesc si eu. Sa aveti o saptamana excelenta!” si atunci mi-ar face placere sa-l citesc in fiecare zi.

 
8 Comments

Posted by on February 7, 2009 in Dileme