RSS

Monthly Archives: February 2008

Fotojurnal si fotoreportaj- Bucuresti (I)

Lipscani I

Lipscani II

Piata Unirii

– Piata Unirii si reclamele specifice

pod peste Dambovita

– podul peste Dambovita din Piata Unirii (vedere cu pescarusi)

Piata Universitatii

– Piata Universitatii si ceasul (dreapta ceas- Teatrul National si masini, stanga ceas- Hotel Intercontinental si masini)

Universitate

– Universitatea din Bucuresti si Bulevardul Regina Elisabeta, care se intersecteaza cu Magheru si apoi cu Calea Victoriei

img_2359.jpg

– vis-a-vis de Universitate e statia de autobuz. Si in statie e o statuie. (De remarcat faptul ca sediul Bancii Comerciale Romane e concordant din punct de vedere stilistic cu celelalte cladiri.) Iar in spatele statuii e o straduta care duce spre…

straduta img_2361.jpg

– Biserica Studentilor

Groapa

– Groapa pe Calea Victoriei (care, culmea, nu exista cu o zi inainte, dar a aparut exact in ziua in care se Primaria Bucuresti anuntase ca va crea un fond pt a-i despagubi pe cei care-si distrug masinile in Bucuresti).

img_2374.jpg zid

– kitschuri si afise de pe Calea Victoriei.

Am ramas la jumatatea din Calea Victoriei, mergand spre Piata Victoriei. Vom reveni.

Advertisements
 

Tags: , , , , , , ,

Acasa

Am venit cu trenul rapid care anul trecut in “analele” CFR era trecut ca intercity. Probabil a fost retrogradat intre timp.

Stagiul de practica la Serviciul de Presa si Imagine al Senatului s-a incheiat cu bine. Imi pare rau ca nu am fost si in toamna trecuta, dar niciodata nu e prea tarziu. Am intrat pe poarta Palatului Parlamentului cu o imagine mentala nu prea favorabila Senatului (senatori care dorm, cheltuieli mari de intretinere, masini scumpe etc.) si am iesit cu altceva. Ceea ce e bine.

O sa redau aici cateva chestii pe care nu le stiam si care mi-au parut interesante:

– partea de cladire care apartine Senatului din Palatul Parlamentului este administrata de fapt de Camera Deputatilor;

– munca senatorilor nu e doar in plen. Acolo doar se voteaza, dar majoritatea voteaza in functie de raportul comisiilor. Prin urmare, munca reala a senatorilor e in comisii, unde isi petrec timpul analizand diferitele proiecte de lege. Raportul comisiei poate fi favorabil sau de respingere.

– ca Palatul Parlamentului e intr-adevar un palat. L-am asemanat chiar cu Schonbrunn-ul, iar chestia asta a deranjat-o mult pe o ziarista de la Libertatea (o sa revin cu detalii si poze asupra subiectului). Cladirea e proaspat renovata (de fapt, inca se mai lucreaza in interior) si are un aer foarte distins: draperii uriase, covoare gigant, multa marmura si candelabre. E la fel de frumos ca in reportajele de la televizor in care reporterii uita sa mentioneze ca majoritatea candelabrelor sunt stinse si ca toate au doar becuri econome.

– exista un protocol pentru sedintele in plen. De exemplu, cand se ia cuvantul se spune “Stimate presedinte si stimati colegi…” (aproximativ asa). Mi-a parut deosebit de amuzant ca existe ironii in plen. Am asistat la o sedinta prezidata de Radu Berceanu (nu stiu ce facea Vacaroiu) si dupa o prelegere plicticoasa a unuia de la Romania Mare, Berceanu spune: “Multumim domnule X pentru interventia dumneavoastra. Nu a fost doar deosebit de lunga, dar si plicticoasa.” 🙂

– jurnalistilor acreditati pe Senat li se pune la dispozitie o sala intreaga numita Birou de Presa unde pot folosi calculatoarele, telefoanele, xeroxurile si orice alt instrument aflat in proprietatea institutiei. Cu alte cuvinte, li se creeaza conditii de lucru super favorabile ca sa spuna sau sa scrie niste lucruri rautacioase despre toata institutia aia. E adevarat, am vazut si eu pe un nene care manca sticksuri in plen, dar la cat de plictisitoare sunt sedintele alea…

– sala in care au loc sedintele are o “clima” care favorizeaza aparitia somnolentei. E verificata. Cateva explicatii ar fi faptul ca sala este aerisita inaintea sedintelor si pe parcurs se incalzeste foarte mult, aerul conditionat si lumina difuza.

– ca site-ul Senatului a fost construit sa fie compatibil doar cu InternetExplorer, motiv pentru care linkurile de baza nu merg pe Firefox. Dar am mai aflat si ca se incearca aprobarea unui proiect pentru un site nou.

Experienta a fost grozava macar pentru faptul ca in fiecare dimineata, de luni pana vineri, timp de aproape doua saptamani am intrat intr-o cladire impunatoare prin aspect, institutiile care le gazduieste si istorie.

Palatul Parlamentului

 

In provincie (Bucuresti)

De ieri am inceput oficial practica la departamentul de presa si relatii publice. Acum… “am inceput” are un inteles diferit in functie de ce astepta fiecare dintre noi de la practica la Biroul de Presa si Imagine a unei institutii publice. De exemplu, ieri am citit presa si am “discutat” pe teme generale: diferenta dintre jurnalismul “de acolo” si “asta de aici”, ce greu e sa fii practician de relatii publice etc. etc.

Azi am facut cam acelasi lucru, doar ca am adus si exemple si argumente mai solide. Un fel de studiu de caz. Si am si vizitat aripa stanga a cladirii, deci a fost putin mai distractiv.

Dupa am avut timp sa ma si plimb oleaca prin Bucuresti. Singura problema a fost ca hartile despre orasul asta sunt putine (doar doua tipuri) si scumpe (13 lei si, respectiv, 15 lei). Iar prin pietele lor faimoase (Unirii, Universitatii, Constitutiei) nu au nici un panou cu o harta. Macar asa, orientativ. Banui ca Primaria (sau primariile) nu platesc la fel de bine ca firmele de publicitate, din moment ce reclame sunt peste tot. De exemplu, poti face diferenta intre Piata Unirii si Piata Universitatii dupa reclamele de pe cladiri. Mi s-a parut deosebit de amuzanta o reclama din metrou, la anticonceptionale, care spunea: “Anticonceptionalele nu ingrasa. Mancarea da.”. Mie imi suna a reclama anti-mancare, nu de constientizare, dar s-ar putea sa fie doar mentalitatea mea de provincial(a).

Oricum, chestia cu orientarea am rezolvat-o. Am inceput sa-mi fac eu o schita pe agenda cu toate pietele si strazile, si unde am vazut chestii care imi plac, unde am baut cafea faina sau am mancat ceva “memorabil”. Oricum, lait-motivele orasului sunt magazinele Kenvelo (care apar din 5 in 5 m), cafenelele CoffeeRight (slogan: Good coffee, good start!)+ unul dintre fast-food-uri (SpringTime sau Gregory’s) si reclamele.

Intr-un final am reusit sa inteleg si eu ce inseamna culorile semaforului pentru soferii bucuresteni: verdele e verde (mergeti!) si rosu e tot verde. Nu am patit nimic deocamdata. Nu inteleg de ce nu vad mai des Dambovita, din moment ce raul trece chiar prin mijlocul orasului. Am zarit-o de cateva ori, dar e atat de aglomerat incat nu iese in evidenta la fel ca reclamele luminoase de pe blocuri. Alea iti “prind” ochiul cand esti in multime, ca de admirat peisajul nu prea e timp.

Am vazut foarte multe cladiri faine pe dinafara, iar pe dinauntru am vazut Muzeul de Istorie Naturala “Grigore Antipa”. Imi plac majoritatea cladirilor de aici, dar strazile arata ca niste santiere de constructii. Cel putin cele pe care le-am calcat pana acum. Mai urmeaza.

 

Tags: , , , , ,

O melodie pentru Iasi

Videoclipul de mai sus este prima stire pe care am avut rabdarea s-o citesc dimineata. Cosmin Vaman a facut o melodie despre Iasi. Si proful meu de istorie din generala facea (dar folosea ritmuri vechi si refrene deja cantate- banui ca de asta nu avea succes). Dar daca proful meu se chinuia sa faca sa rimeze epitete personificatoare ale celor 7 coline, Cosmin Vaman incearca sa spuna ceva (despre Palatul Roznovanu si alte palate de prin Iasi) . Am senzatia ca melodia asta o sa devina un slagar din 4 in 4 ani.

 
Leave a comment

Posted by on February 8, 2008 in Iasi event, web event

 

Jurnalist pe jurnalist se scoate

Ziarul de Iasi povesteste despre cum o ancheta jurnalistica publicata in Marea Britanie a mobilizat politistii ieseni. Investigatia fusese realizata de jurnalistul Chris Rogers si ilustra modul in care se vand si se cumpara prostituate minore in Iasi. Mai pe larg, in Romania.

Prima problema cu articolul e ca nici unul din linkurile spre reportajul-ancheta initial (prezentat de CNN si Daily Mail) nu merg. Acum, nu ca asta ar fi o problema reala (desi ma intreb care e subiectul stirii, daca nu reportajul respectiv) dar reportajul s-a dovedit a fi de fapt fals!

Nu stiu daca se observa, dar titlul stirii de pe Ziarul de Iasi e ‘Cum a ajuns la CNN o prostituata de la Iasi” (hai sa nu vorbim despre topica acum!). Prima data ma gandeam ca e vreun fel de reportaj despre cum o fosta-prostituata din Iasi a ajuns jurnalista la CNN sau macar in vreun post de PR. Nu… articolul mentioneaza pasaje din reportajul lui Chris Rogers si “pasaje” din declaratiile politistilor ieseni din a caror investigatie au reiesit urmatoarele:

1. prostituata nu era minora, ci doar “s-a dat” minora (avea 25 de ani, dar era mignona).

2. ca jurnalistii britanici au sechestrat-o pe asa-zisa “minora” pana au internat-o intr-un centru pentru minori din Pitesti. (N-ar fi paradoxal sa fie chiar acuzati de “sechestrare” de minori?)

Ce m-a enervat teribil este modul in care Ziarul de Iasi incheie un articol care si-asa nu avea nici un sens: “Demersul jurnalistului Chris Rogers pare sa nu fi reusit de aceasta data. Totusi, realitatea din Romania nu este departe de felul in care a fost prezentata in articolul publicat in „Daily Mail”. „Ziarul de Iasi” a relatat, in mai multe rinduri, despre prostituate minore prinse in timp ce isi satisfaceau clientii. In unele cazuri, anchetatorii au descoperit retele de traficanti de persoane, printre victime aflindu-se si adolescente de 16-17 ani.”

Okei, dar nu ar trebui sa fim suparati ca intr-un tabloid (sau un ziar de scandal, dupa titlurile pe care le vad eu acum pe prima pagina) a scris urat despre noi? Nu ar trebui sa scoatem in evidenta faptul ca au publicat o ancheta jurnalistica falsa, infirmata de politistii ieseni? Nu, noi ne bucuram ca vin jurnalisti britanici care ne sustin eforturile de a demasca problemele noastre in materie de prostitutie de minori si ne fac “varza” la capitolul imagine. Yupiiii.

 
Leave a comment

Posted by on February 5, 2008 in Dileme

 

I am a creepy classic movie and Abraham Lincoln

Bine-nteles ca daca nu-mi place rezultatul tind sa zic ca testele nu-s adevarate. Dar asta chiar nu e adevarat! Bine, ma intreb si eu de ce a iesit corect in cazul lui Stepan, dar deocamdata nu sunt ingrijorata! Macar mi-au placut intrebarile 🙂

Update:

Anca, colega mea de birou, e Saddam Hussein si-i scrie ca “people who don’t like you better like chimical weapons”. Oare ar trebui sa ma tem?

 
Leave a comment

Posted by on February 4, 2008 in Jocuri

 

Google a intrat in jocul bancurilor molipsitoare cu Chuck Norris

Cautand noi bancuri cu Chuck Norris pe care sa mi le relateze Roxana a descoperit ce se intampla daca dai cautare “Ma simt norocos” cu termen cheie “Chuck Norris”. Am inteles ca bancul Google a detronat deja celebrul “De ce nu doarme Chuck Norris cu lumina stinsa? Nu pentru ca Chuck Norris se teme de intuneric, ci pentru ca intunericul se teme de Chuck Norris”.

 
5 Comments

Posted by on February 2, 2008 in Jocuri, World Wide