RSS

Monthly Archives: July 2007

Day 2- Viena, Austria

Inainte sa intram pe autostrada care leaga Ungaria de Austria am avut o mica revelatie de ce lucrurile nu merg bine in Iasi (pentru Bucuresti e oricum prea tarziu): in orase precum Budapesta (sau Viena) nu se construieste in oras. E drept, in Budapesta am vazut cateva macarale, dar foarte putine, in comparatie cu cate se zaresc prin Iasi. Oricum, avand in vedere ca sunt orase care pun accentul pe cladiri vechi cu o arhitectura impresionanta, ei nu-si permit sa distruga “peisajul” urban cu proiecte a la Palas. Prin urmare, mall-urile si “cartierele de vile” sunt construite la iesirea din oras, iar orasul pare ca se extinde, ca-si mareste granitele.

Cand ne apropiam de granita cu Austria au inceput sa apara pe campuri morile de vant. Erau “plantate” simetric, de semanau cu o recolta de floarea-soarelui.

In Viena am vizitat mai intai casa Hundertwasser, o cladire extrem de ciudata (mai ciudata decat in poze) si impresionanta prin: forme, amestec de culori, oglinzi, copaci crescuti pe acoperis sau in balcoane s.a. Casa a fost construita de un pictor caruia nu-i placeau deloc formele geometrice, Friedensreich Hundertwasser, si a fost finalizata in 1985.

Viena Viena Viena

PS: Casa e locuita.

Mai apoi am mers la Palatul Belvedere, care e inconjurat de niste gradini grozave. Desi ne-am incadrat in timpul de plimbare propus de ghida, cand am ajuns la autocar (toate patru) am fost “certate” ca am intarziat. Oricum, ii multumim soferului care (din cate am inteles) i-a spus ghidei ca “Four is too much!” atunci cand aceasta propusese sa plece autocarul fara noi.

In Viena am fost cazati la Hotel Mozart (am uitat sa spun ca in Budapesta statusem la Hotel Nap) unde am gasit bomboane Mozart pe noptiera. In plimbarea de seara ne-am ratacit, dar am gasit o cladire foarte art-nouveau si foarte faina, despre care am descoperit apoi ca e cladirea in care se incinereaza deseurile Vienei. (The Spitellau Incineration Plant a fost reconstruita sub indrumarea aceluiasi maestru Hundertwasser.)

mori de vant   Palatul Belvedere  Spittelau Incineration Plant

 

Budapesta in 3 poze

Budapesta Budapesta Budapesta

 

Day 1- Budapesta, Ungaria

5 mijloace de transport intr-o singura zi, din care trei folosite in premiera: intercity (CFR), masina (Bucuresti), avion (Wizz Air), autocar, vas de croaziera (Budapesta).

Mentiuni: in toaleta de la intercity scria pe usa in 3 limbi distincte urmatorul mesaj “Din respect pentru pasagerul urmator va rugam sa lasati acest loc asa cum ati vrea sa-l gasiti.”

Despre Bucuresti: un amestec urat de foarte vechi, vechi si nou, un oras aflat inca in continua constructie, aglomerat, plin de praf, oameni incruntati, nesigur, plin de pericole, aglomerat. Am platit 25 de lei in aeroport pentru o cartela de 4 euro, care in Iasi ar fi costat 17 lei, si pe care am gasit-o la intoarcere in gara, la un automat de cartele, cu 15 lei. Confusing.

Despre avion: trecand peste senzatia de rau care nu a mai fost asa de intensa la intoarcere, a fost fain sa vad cum urcam incet prin straturi de fum alb, ca mai apoi sa vad contururile bine definite ale norilor in partea de jos a hubloului pe un fundal albastru.

Despre Budapesta: am stat la o coada de doar doua persoane la verificarea pasapoartelor (fata de coada de 9 persoane din Bucuresti), dar au venit foarte greu bagajele. Partea buna e ca au venit si au fost safe-and-sound.

Budapesta e un oras foarte frumos. Mi-au placut chiar de la inceput blocurile vechi, dar nu in sensul de ruginite si murdare, ci in sensul de argitectura invechita. Cladirile sunt foarte ingrijite si iti dau o senzatie de siguranta. Au tramvaie de dimensiunea acceleratului Iasi- Mangalia pe timp de vara si strazi intortocheate si inguste. Plus tuneluri faine.

Croaziera pe Dunare a plecat cu 20 de minute intarziere, pentru ca cei de pe vas nu s-au grabit deloc cu debarasarea meselor de la croaziera anterioara. In rest luminile orasului au fost impresionante, ca si cele 9 poduri de peste Dunare.

– to be continued-

 

Poveste

Cand avea 15 ani a intrat la liceul baptist din Iasi, sectia filologie, intensiv engleza. Asta a vrut. Ii placea voleiul si literatura. La 15 ani si jumatate s-a indragostit de un baiat din liceu, dar el nu a aflat niciodata. Tot la 15 ani a fost si botezata.

Cand a implinit 18 ani era deja admisa la Facultatea de Filosofie, sectia de Asistenta Sociala. La 19 ani si-a “inghetat” anul si a plecat cu “au pair” in Marea Britanie. Planul era sa-si stranga niste bani si sa se intoarca acasa sa-si continue facultatea. S-a intors peste doi ani impreuna cu un individ de aproape 60 de ani. L-a intalnit in Marea Britanie. Era profesor la niste cursuri la care se inscrisese, dar traia in Bucuresti. Cand i s-a terminat perioada de “au pair” a ramas la el, in Bucuresti.

A disparut din nou. Cu el. S-a intors vara asta, la doua luni dupa ce a nascut. Arata la fel de bine ca la 15 ani, si mi-am dat seama ca e mama abia cand am vazut-o cu baietelul in brate. Seamana cu ea. Are ochii albastri. Ea are ochii tristi ca intotdeauna, dar spune ca e fericita. El are grija de ea si ea de baietel.

Preda engleza in Bucuresti, dar spune ca se vor intoarce toti trei in Anglia. N-am sa inteleg niciodata ce s-a intamplat.

 
1 Comment

Posted by on July 20, 2007 in Dileme

 

Ce-am invatat astazi despre vaci

The Highlander

Intrucat valentele mele scriitoricesti se trezesc instinctiv imediat dupa urmarirea unui documentar pe Discovery, m-am gandit ca n-ar fi rau sa impartasesc ce am aflat astazi despre vaci (se intelege ca asta era subiectul documentarului, nu?).

Primul lucru care mi-a dat peste cap asteptarile a fost faptul ca in lume exista peste 800 de tipuri de vacute. Cum, nu doar vaca matusa- mii, aia de da lapte, si vaca mova (Milka)? Okey. Practic, cele 800 de “modele” sunt “hand- made” de catre oameni care au creat noi tipuri de vaci prin selectia si exagerarea unor trasaturi ale vacilor deja existente. De exemplu, pentru macelarii care aveau nevoie de carne de vita a fost creata rasa Hereford sau Angus.

Documentarul spunea ca, desi vacile au aparut in diferite zone ale lumii, cresterea de astfel de animale a devenit o meserie prima data in Anglia (nu prea cred asta, dar fie!). Totul a decurs linistit o perioada: vacile erau crescute in turme micute, duse la pascut in preerie (asta in America- vezi cazul “cowboy”-ilor) si apoi exploatate pentru carne sau respectiv lapte. Problema a intervenit in ultimii 50 de ani, cand agricultura a simtit nevoia sa exploateze si mai mult bietele vacute ca, de!, si cererea crescuse de cateva sute de ori. Si uite-asa au ajuns americanii sa descopere ca daca dai vacii grau (sau cereale in general) se ingrasa mai repede.

In principiu, stomacul vacii suporta orice fel de mancare, insa, cu graul e ceva diferit. Desi este alimentul cel mai hranitor pentru bovine, o substanta continuta de grau le face pe sarmanele animale mult mai vulnerabile la virusi. De aici au inceput sa apara tot felul de boli bovinesti, de la mici infectii stomacale pana la brain- damaging diseases. Dar de ce sa opreasca americanii “umflarea” vacilor cu grau doar ca sa le protejeze sanatatea? Nuuu! Au descoperit ca daca le dau pe langa grau si o doza considerabila de antibiotic le “trateaza” corect si pot sa-si vada linistiti in continuare de cresterea de bovine in masa.

Ceea ce nu spunea documentarul e faptul ca antibioticele tin de obicei sa afecteze intreg corpul vacutei. Astfel ca, cel mai probabil e ca atat carnea, cat si laptele produse de bovinele sedate contineau urme din medicamentele. Dar cine stie, poate au fost indepartate prin diferite procese tehnologice complicate pe care documentarul nu le-a mai amintit.

Mi s-a parut absolut ciudat gestul unui trib Massai de a darui populatiei New York-ului o vaca dupa atentatele de la World Trade Center. In traditia Massai-lor (cunoscuti crescatori de bovine) se spune ca a da o vaca drept cadou unui vecin aflat in probleme e un gest de prietenie si solidaritate. De aici si vacuta purtatoare de condoleante pentru rudele victimelor WTC.

Ma rog, m-am gandit ca gestul poate parea minor in comparatie cu ce s-au oferit celelalte state sa dea “prietenilor americani”: armate intregi pentru inceperea unui razboi inutil. Oricum, gestul conteaza in ambele cazuri, nu?

Preferata mea din multitudinea de vacute e The Highland Cattle (vezi poza), o rasa pregatita sa infrunte chiar si cele mai severe conditii climatice.

Mai multe informatii despre vacute se gasesc pe wikipedia (sugestie: galeria de poze).

 
2 Comments

Posted by on July 7, 2007 in World Wide

 

“Indiferent cat de inteligenti, fericiti si sofisticati ar fi membrii lor, toate familiile sunt disfunctionale. Singura chestiune e cat de mult.” (funky-ism)

Completare:

“Desigur, realitatea domestica difera sensibil de sentimentele zaharisite pe care ni le servesc industria publicitatii si presa. Indiferent cat de inteligenti, fericiti si sofisticati ar fi membrii lor, toate familiile sunt disfunctionale. Singura chestiune e cat de mult.

Notiunile traditionale cu privire la ce constituie o familie se dezintegreaza sub ochi nostri. Cu greu putem nega asta. Rata divortului a explodat si foarte multi tineri nu se casatoresc niciodata: ori raman singuri, ori traiesc pur si simplu impreuna. In forma actuala, familia ar putea deveni in curand un articol de lux- cuplurile casatorite, cu un mariaj fericit si 2 sau 4 copii reusiti (un catel de companie si o casa varuita plus gard viu) vor deveni exceptia de la regula, arhetipurile neobisnuite ale unui ideal care se stinge.

… Nenumarati copii cresc fara a fi expusi unor relatii de lunga durata sau permanente, pot sa aiba doi tati si trei mame sau doi dintre fratii lor au alt tata si surorile au cu totul alti parinti. Si dupa aia ne asteptam sa lucreze pentru o companie si un sef tot restul vietii!”

(Funky Business)

 
Leave a comment

Posted by on July 6, 2007 in Carte

 

Mesi@ 3

“Oamenii nu sunt insule, maicuta; fiecare dintre noi are o peninsula care il leaga de ceilalti.”

Felicity nu vroia sa joace jocul asta. Nu era deloc amuzant, iar tipetele erau total neplacute. Nu voia sa-si imagineze un elefant roz. Felicity isi permisese totusi sa intre in joc, antrenata de convingerea ca profesorul nu banuia cu cine sta de vorba. Mai ca nu avu incotro; sugestia aproape ca pusese stapanire pe ea. Un urias elefant roz ii umplu cugetul. Era o jucarie de plus, o pinata plina cu lucruri ascunse. Intelese ca nu trebuie sa priveasca inauntru elefantului, pentru ca el continea false amintiri. Da, da, isi spuse Felicity, era un elefant troian, plin cu povestile altcuiva; daca se sparge ma voi umple de amintirile unei vieti care nu este a mea.

 
2 Comments

Posted by on July 4, 2007 in Night reading/ Day writing