RSS

Monthly Archives: June 2007

Ganduri bune pentru viata de apoi

Recunosc ca in pseudo- ignoranta mea in ceea ce priveste jocurile virtuale nu am dat niciodata atentie Second Life-ului. Stiu doar ca e o replica a realitatii (nu neaparat fidela, ci tind sa cred ca mai mult utopica) in care utilizatorii pot chiar castiga ceva bani, daca, bine-nteles, investesc ceva bani (idem cu realitatea, nu?).

Toata Second Life mania mi se parea specifica puerilismului specific Statelor Unite ale Americii. It turns out that I’m terribly wrong! Prima data am auzit de Second Life in Romania de prin Cotidianul, cand, citisem despre un pusti care a reusit sa castige nu-stiu-ce mica avere jucand SL (da, am inteles ca asta e prescurtarea oficiale). Asta acum un an de zile. Azi SL mi-a revenit in atentie… Gandul are redactie virtuala in taramul vietii de pe urma (nu asa se traduce?).

Neinitiata fiind, nu am inteles exact ce vrea sa spuna articolul. Dupa un skimming rapid am inteles doar ca redactia este situata in New City si ca poti citi ziarul pe un perete la fel de virtual ca si fata tatuata de la intrare. “Încercaţi canapeaua animată, vedeţi cât de confortabil e locul ziaristului…” Asta chiar m-a lasat in ceata. Dupa un semestru chinuit de Cuzanet sunt de parere ca scaunul ziaristului nu o sa fie niciodata comfortabil, ba chiar e un fel de “patul lui Procust” pe care reusesti sa te asezi doar in momentele in care iti scrii articolul (in rest esti pe teren, remember?).

Oricum, legatura virtuala intre Second Life si Gandul aduce ziarului un plus la capitolul interactivitate.

 
1 Comment

Posted by on June 30, 2007 in Clinkuri, Presa

 

Vesti rele dinspre Palat

031.jpg

035.jpg

047.jpg

 

Observatie

Cel mai batran vatman din Iasi in discutia cu tramvaiul lui:

Uiti cum s-au adunat tati norii pi langa oras. Pi undeva ploua, da pi noi ne ocoleste. Pana si norilor li-i frica de noxili adunati di la masini.

O doamna: Stai domle, c-acusi incepe si la noi furtuna si ai sa fii multumit!

Vatmanul: Nu, doamna. Mai bini va rugati sa nu ploua si la noi, ca s-ar putea sa fie o ploaie acida di ni racoresti di tat!
above_the_clouds.jpg

 
Leave a comment

Posted by on June 26, 2007 in Dileme

 

Mesi@ 2

“- Acesta este centrul lumii, spuse maica Rodica. (referindu-se la Ierusalim) La Pasti, lumina vine direct de la Domnul. Pluteste un minut prin aer, tamaduindu-i pe bolnavi si apinzand lumanarile celor cu credinta. Asa, ca de la sine, binecuvantata fie Maica Domnului. Aici nu se folosesc niciodata chibrituri.

– Ci numai arme de foc, din belsug, spuse lama Cohen.”

“Sarmanul dandy. Dupa ce pleca, Felicity se imbaie indelung si-si mai turna un pahar. Ceva se intampla cu ea. In copilarie, cand intorcea brusc capul, apuca sa vada cu coada ochiului vreo zana sau vreun spiridus furisandu-se. Trebuia sa fie foarte rapida pentru a apuca sa-i vada. Ceva asemanator se intampla acum. Felicity simtea ca aerul gros si umed e plin de prezente iuti, cu cozi ca de peste, care doar atata asteptau: ca ea sa le vada.”

“Lama Cohen, care nu se ruga (si care nici nu avea chef sa mediteze), se gandea la vizita facuta la muzeul Marcel Janco de langa Tel Aviv, prima data cand venise in Israel cu familia sa. Tatal ei era un mare admirator al dadaistilor si al lui Marcel Janco, al doilea sau al treilea dadaist adevarat. Primul fusese Tristan Tzara, un evreu din Romania, pe numele lui adevarat Sami Rosenstock. Dupa cum ii spusese tatal ei, intr-o buna zi, acest Tzara baga foarfecele in cea mai buna literatura a lumii, inclusiv Biblia, ciopartind totul si amestecand apoi cuvinte de prin ziare cu vorbe sfinte.”

 
2 Comments

Posted by on June 25, 2007 in Night reading/ Day writing

 

Mesi@

Din moment ce nu pot citi o carte fara sa aleg un/niste citat/e care sa-mi placa, m-am gandit ca poate nu e o idee rea sa-mi pastrez citatele si in format “virtual”. Therefore, a se tine minte ca, de astazi inainte, imi propun sa redau pe blog citate sau fragmente complete de text (blockquotes parca) in rubricuta intituala “Night reading/ Day writing”.

Mentiune: In cazul in care cineva se uita la ora postarii si constata ca nu se incadreaza la categoria “day wrinting” subliniez faptul ca nu toata lumea poate dormi noaptea.

Momentan citesc “Mesi@” de Andrei Codrescu, aparut in 1999 in Statele Unite ale Americii, si editat la Polirom in 2006 in traducerea Ioanei Avadani.
mesia.jpg

“De ziua ei sau de Craciun maiorul ii daruia jocuri precum sahul chinezesc sau cubul Rubik, pentru ca “Lumea e complicata, draga Felix, si trebuie sa-i stii chichitele ca sa-i vii de hac”. In mod ciudat, pentru ca ea detesta televizorul  si nu rata nici o ocazie ca sa-l ponegreasca, el ii darui o editie de casa a Rotii norocului. Ii dadu jocul cu indemnul de a “patrunde adanc intelesul cuvintelor, caci in lumea asta exista vrajitori ai cuvintelor care pot face cu vorbele cee ce nu poti face nici cu bombele.”

“Pentru psihologie maiorul nu avea decat dispret.

– Oamenii, spunea el, nu mai au nici urma de viata interioara! Daca vrei sa afli ce este inlauntrul lor, uita-te la reclamele de la televizor.”

“toate povestile sunt triste pentru ca se termina.”

 
1 Comment

Posted by on June 21, 2007 in Night reading/ Day writing

 

Stari de bine

Problema cu un autor pe care-l citesti intensiv intr-o anumita perioada de timp e ca, la un moment dat, iti devine un prieten atat de apropiat incat stii cam ce fel de atitudine o sa adopte intr-o anumita situatie. Plus ca ii identifici mai usor motivele folosite in opera.

Despre Murakami am inteles ca iti trebuie o anumita stare cand il citesti. Nu poti fi pur si simplu enervat si sa citesti un roman fantastic, ca ai sanse sa nu intelegi nimic din ce se petrece. Nu vreau sa zic ca Murakami are mofturi sau exigente in ceea ce priveste starea cititorului sau, dar e vorba de anumite unde mentale care trebuie sa fie bine pregatite ca sa nimereasca frecventa autorului japonez.

Starea in care trebuie sa fii atunci cand citesti un text de origine nipona cu influente majore occidentale trebuie sa fie una de deschidere totala catre necunoscut. S-ar putea sa te surprinda europenismul lui Murakami, sau situatiile veridice pe care le descrie. Dar asta nu conteaza… trebuie doar sa fii tuned in, cu o “karma” neutra. Trebuie sa fii pregatit sa te relaxezi si sa zambesti subtil la glumele lui natural de simple.

E foarte important sa stii care este scopul povestii lui Murakami: sa te faca sa te destinzi, sa uiti de griji, sa te cuprinda in interiorul ei ca o camera in care muzica, parfumul si lumina difuza se imbina intr-o armonie perfecta care nu te lasa sa pleci. (Apropos de lipsit de griji, una dintre caracteristicile constante ale personajelor “murakamiene” este ca nu au niciodata nevoie de bani. In “Elefantul a disparut”, de exemplu, tanarul care tundea peluze renunta la slujba care-i place pur si simplu pentru ca are destui bani- nu neaparat prea multi- ca sa traiasca linistit. Si, in mod ciudat, in ultima lui zi castiga mult mai multi bani decat de obicei.) Si trebuie sa tii minte tot timpul ca scriitorul nu scria pentru a trai, ci a inceput sa scrie in urma unui meci de baseball urmarit la televizor, cand deja detinea un bar de jazz in Tokyo. Deci nu poate fi vorba de “literatura de subzistenta”.

Daca nu stii de ce scrie Murakami, risti sa-l citesti fara sa-l intelegi si sa-l consideri stupid. Iar el e acolo doar ca sa-ti povesteasca despre elefanti disparuti si oi fantastice pana uiti de tine si visezi cu el.

 
Leave a comment

Posted by on June 19, 2007 in Carte

 

Noua lege a junglei

Am gasit clipul intamplator pe Time.com si mi-am amintit de serile de weekend in care ma obligau ai mei (thanks, by the way) sa ma uit la Teleenciclopedia de pe TVR1. Intotdeauna gaseam ceva de facut cand veneau reportajele despre animale ne-domestice pentru ca stiam ca, inevitabil, cel slab va fi mancat de cel mai puternic. Si ma enerva teribil chestia aia cu “leul, regele junglei”… Daca ar fi fost sa fac un clasament al animalelor pe primul loc l-as fi pus pe Mowgli si apoi pe Bagheera, pantera care avea grija de el.

Dupa videoclip am tras o singura concluzie: exista rasturnari de situatie si in mediul salbatic. Si asta e una dintre cele mai spectaculoase si cu un final totalmente unpredictable.

(E nevoie de ceva rabdare pentru ca videoclipul are 8 minute si, dar , in afara de actiunea animala, merita auzita si replica americanului capitalist de la sfarsit “You could sell this video…”.)

 
Leave a comment

Posted by on June 16, 2007 in Clinkuri