In provincie (Bucuresti)

De ieri am inceput oficial practica la departamentul de presa si relatii publice. Acum… “am inceput” are un inteles diferit in functie de ce astepta fiecare dintre noi de la practica la Biroul de Presa si Imagine a unei institutii publice. De exemplu, ieri am citit presa si am “discutat” pe teme generale: diferenta dintre jurnalismul “de acolo” si “asta de aici”, ce greu e sa fii practician de relatii publice etc. etc.

Azi am facut cam acelasi lucru, doar ca am adus si exemple si argumente mai solide. Un fel de studiu de caz. Si am si vizitat aripa stanga a cladirii, deci a fost putin mai distractiv.

Dupa am avut timp sa ma si plimb oleaca prin Bucuresti. Singura problema a fost ca hartile despre orasul asta sunt putine (doar doua tipuri) si scumpe (13 lei si, respectiv, 15 lei). Iar prin pietele lor faimoase (Unirii, Universitatii, Constitutiei) nu au nici un panou cu o harta. Macar asa, orientativ. Banui ca Primaria (sau primariile) nu platesc la fel de bine ca firmele de publicitate, din moment ce reclame sunt peste tot. De exemplu, poti face diferenta intre Piata Unirii si Piata Universitatii dupa reclamele de pe cladiri. Mi s-a parut deosebit de amuzanta o reclama din metrou, la anticonceptionale, care spunea: “Anticonceptionalele nu ingrasa. Mancarea da.”. Mie imi suna a reclama anti-mancare, nu de constientizare, dar s-ar putea sa fie doar mentalitatea mea de provincial(a).

Oricum, chestia cu orientarea am rezolvat-o. Am inceput sa-mi fac eu o schita pe agenda cu toate pietele si strazile, si unde am vazut chestii care imi plac, unde am baut cafea faina sau am mancat ceva “memorabil”. Oricum, lait-motivele orasului sunt magazinele Kenvelo (care apar din 5 in 5 m), cafenelele CoffeeRight (slogan: Good coffee, good start!)+ unul dintre fast-food-uri (SpringTime sau Gregory’s) si reclamele.

Intr-un final am reusit sa inteleg si eu ce inseamna culorile semaforului pentru soferii bucuresteni: verdele e verde (mergeti!) si rosu e tot verde. Nu am patit nimic deocamdata. Nu inteleg de ce nu vad mai des Dambovita, din moment ce raul trece chiar prin mijlocul orasului. Am zarit-o de cateva ori, dar e atat de aglomerat incat nu iese in evidenta la fel ca reclamele luminoase de pe blocuri. Alea iti “prind” ochiul cand esti in multime, ca de admirat peisajul nu prea e timp.

Am vazut foarte multe cladiri faine pe dinafara, iar pe dinauntru am vazut Muzeul de Istorie Naturala “Grigore Antipa”. Imi plac majoritatea cladirilor de aici, dar strazile arata ca niste santiere de constructii. Cel putin cele pe care le-am calcat pana acum. Mai urmeaza.