…cum se face advertising pe o chestie care nu exista. M-am dus astazi foarte incantata la Carturesti sa-mi cumpar bilete la Mad Days. Nu mai mentionez ca motivul pentru care vroiam sa merg la festivalul asta de publicitate erau workshop-urile (laboratoarele de lucru), despre care banuiam ca sunt pe domeniu: “Branding”, “Pauza publicitara”, “Planificare strategica”. Faptul ca incluse in pret erau si restul manifestarilor mi se parea doar un lucru bine- venit si bine-intuit de organizatorii care stiau ca asta o sa atraga un public mai numeros.
Intuitiv, am intrebat inainte de a da bani pe bilet, ce anume acopera el?
-Pai, totul in afara de workshop-uri!, imi explica vanzatoarea.
-Bine… Dar, biletul pentru workshop-uri cat costa?
- Ah, dar workshop-urile nu sunt pentru public. Sunt doar pentru oameni de afaceri si pentru cei din domeniu…
Okey… Am refuzat frumos oferta de sta intepenita intr-un scaun la Republica sa vad niste sporturi pe care le pot vedea si acasa. Am iesit totusi intrebandu-ma de ce workshop-urile n-ar fi pentru public…
Probabile raspunsuri:
1. Probabil, accesul la Hotel Unirea nu e permis unor studenti obisnuiti care vor sa invete ceva despre domeniu.
2. Probabil ca cei care tin workshop-urile nu vor sa-i invete pe altii ce e cu publicitatea, ci vor sa-si faca publicitate (sau branding) in fata unor potentiali viitori clienti.
3. Probabil ca in ziua de astazi nu mai conteaza ca cineva da bani sa te asculte, ci conteaza cine te asculta.
Am reusit totusi sa ma resemnez gandindu-ma ca invatatul se face totusi din carti.
Bai, da’ uiti partea plina si gratis a paharului
Se exista si doua expozitii cu intrare libera la Mad Days. Vezi?